Limba

Deducerile aferente activității de întreprinzător

DEDUCERILE AFERENTE ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR

Articolul 23. Regula generală
Nu se permite deducerea cheltuielilor personale şi familiale, cu excepţia cazurilor pentru care prezentul titlu prevede un alt mod de reglementare.

Articolul 24. Deducerea cheltuielilor aferente activităţii de întreprinzător
(1) Se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător.
(2) În cazul în care cheltuielile suportate de contribuabil cuprind cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător şi cheltuielile personale, deducerea se permite numai atunci cînd cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător le depăşesc pe cele personale şi numai pentru acea parte a cheltuielilor care se referă nemijlocit la desfăşurarea activităţii de întreprinzător.
(3) Deducerea cheltuielilor de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a agenţilor economici se permite în limitele stabilite de Guvern, cu excepţia celor reglementate de prezentul articol.
(4) Prin derogare de la art.30, se permite deducerea sumelor achitate ca impozite şi taxe de către subdiviziunile situate în unităţile administrativ-teritoriale, al căror buget nu constituie parte componentă a bugetului public naţional.
(41) Prin derogare de la prevederile prezentului articol, ale art. 26 și 27, deducerea uzurii și cheltuielilor pentru întreținerea, funcționarea și reparația autoturismelor folosite de către persoanele specificate la grupele minore 112 și 121 din Clasificatorul ocupațiilor din Republica Moldova, deductibile conform prezentului titlu, se permite doar pentru un singur autoturism pentru fiecare persoană specificată la grupele minore 112 și 121 din Clasificatorul ocupațiilor din Republica Moldova și doar în scopul activității de întreprinzător.
(6) Nu se permite deducerea sumelor plătite la procurarea proprietăţii pe care se calculează uzura (amortizarea) şi faţă de care se aplică prevederile art.26, 28 şi 29.
(7) Nu se permite deducerea compensaţiilor, remuneraţiilor, dobînzilor, plăţii pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei contribuabilului, al unei persoane cu funcţie de răspundere sau al unui conducător de agent economic, al unui membru al societăţii sau al altei persoane interdependente, dacă nu există justificarea plăţii unei astfel de sume.
(8) Nu se permite deducerea pierderilor în urma vînzării sau schimbului proprietăţii, îndeplinirii lucrărilor şi prestării serviciilor, efectuate, în mod direct sau mijlocit, între persoanele interdependente.
(9) Nu se permite deducerea cheltuielilor legate de obţinerea venitului scutit de impozitare.
(10) Se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, neconfirmate documentar, în mărime de 0,2% din venitul impozabil.
(11) Nu se permite deducerea sumelor achitate sau suportate în folosul titularului patentei de întreprinzător. şi/sau în folosul persoanelor fizice ce desfăşoară activităţi independente conform cap. 102.
(12) Nu se permite deducerea plăţilor pentru eliminările supranormative de substanţe poluante în mediul înconjurător şi folosirea supralimită a resurselor naturale.
(13) Deducerea reziduurilor, deşeurilor şi perisabilităţii naturale se permite în limitele aprobate anual de către conducătorii întreprinderilor.
(14) Se permite deducerea cheltuielilor aferente transmiterii gratuite a proprietăţii conform deciziei Guvernului sau a autorităţilor competente ale administraţiei publice locale.
(15) Se permite deducerea cheltuielilor achitate de contribuabili în decursul perioadei fiscală sub formă de taxe de aderare şi cotizaţii de membru destinate activităţii patronatelor. Plafonul de deductibilitate a acestor cheltuieli constituie 0,15% din fondul de retribuire a muncii.
(151) Se permite deducerea cheltuielilor efectuate de către contribuabili în decursul perioadei fiscale, prevăzute în planul de afaceri sau în devizul de cheltuieli, în scopurile stabilite în contractul colectiv de muncă. Plafonul de deductibilitate a acestor cheltuieli constituie 0,15% din fondul de retribuire a muncii.
(16) Societăţilor de audit şi auditorilor întreprinzători individuali li se permite deducerea cheltuielilor, în mărime de 15% din venitul vînzărilor în perioada fiscală de gestiune aferente auditului situaţiilor financiare anuale şi/sau situaţiilor financiare anuale consolidate, atît pentru formarea provizioanelor aferente riscului de audit, cît şi pentru primele de asigurare conform contractelor de asigurare de răspundere civilă profesională, încheiate potrivit legislaţiei în vigoare pentru asigurarea riscului de audit.
(17) Se permite deducerea cheltuielilor suportate de întreprinderile agricole pentru întreţinerea obiectivelor de menire social-culturală aflate în gestiune, conform normelor (cheltuielilor medii) stabilite pentru întreţinerea instituţiilor similare finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale.
(18) Nu se permite deducerea sumei din reevaluarea şi din deprecierea mijloacelor fixe şi a altor active.
(19) Se permite deducerea cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului, conform modului stabilit de Guvern.
(20) Se permite deducerea cheltuielilor anuale suportate de angajator pentru primele de asigurare facultativă de asistenţă medicală ale angajatului în mărime de pînă la 50% din prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală calculată în sumă fixă în valoare absolută, stabilită pentru categoriile de plătitori prevăzute în anexa nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002, pe anul respectiv.
(21) Se permite deducerea cheltuielilor suportate pentru acordarea burselor private, în modul stabilit de Guvern.

Articolul 25. Deducerea dobînzilor aferente creditelor şi împrumuturilor
(1) Deducerea dobînzilor aferente creditelor şi împrumuturilor se permite în conformitate cu art.24.
(2) Deducerea cheltuielilor aferente dobînzilor suportate în baza contractului de împrumut de către agenţii economici în folosul persoanelor fizice şi juridice (cu excepţia instituţiilor financiare, a organizaţiilor de microfinanţare şi a companiilor de leasing) se acceptă în limita ratei medii ponderate a dobînzii la creditele acordate de sectorul bancar persoanelor juridice pe termen de pînă la 12 luni şi peste 12 luni în secţiunea pe lei moldoveneşti şi pe valută străină. Rata medie ponderată a dobînzii la creditele acordate de sectorul bancar persoanelor juridice pe termen de pînă la 12 luni şi peste 12 luni în secţiunea pe lei moldoveneşti şi pe valută străină se determină de către Banca Naţională a Moldovei şi se publică pe pagina web oficială a acesteia.
(3) În cazul emisiunii unor titluri de creanţă după1 ianuarie 1998, partea discontului iniţial, în raport cu titlul de creanţă care este permis emitentului ca deducere a dobînzii, va fi echivalentă cu partea acestui discont repartizat proporţional în perioada fiscală.

Articolul 26. Deducerea uzurii calculate
(1) Mărimea deducerii uzurii calculate a proprietăţii se determină în conformitate cu prezentul articol, cu art.24 şi 27.
(2) Proprietatea pe care se calculează uzura este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 lei.
(3) Sînt considerate, de asemenea, proprietate pe care se calculează uzura investiţiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă. În sensul prezentului alineat, prin investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea, în privinţa mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la art.27 alin.(9).
(4) Din punct de vedere fiscal, în cazul leasingului financiar, locatarul este tratat ca proprietar al mijloacelor fixe primite în leasing, iar în cazul leasingului operaţional, calitatea de proprietar o are locatorul. Calcularea şi deducerea uzurii mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing se efectuează de către locatar în cazul leasingului financiar şi de către locator în cazul leasingului operaţional.
(5) Mărimea uzurii mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulţirea bazei valorice a mijloacelor fixe, la sfîrşitul perioadei de gestiune, ce se raportă la o anumită categorie de proprietate, la norma de uzură respectivă prevăzută la alin. (8). Baza valorică a mijloacelor fixe la sfîrşitul perioadei de gestiune se determină ca valoare a mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune, majorată cu valoarea mijloacelor fixe nou-procurate şi cu suma corectărilor şi micşorată cu suma de la comercializarea lor sau cu baza valorică ajustată în cazul altor ieşiri. Valoarea mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune ce se raportă la categoria respectivă de proprietate se determină ca diferenţă dintre baza valorică a mijloacelor fixe la sfîrşitul perioadei de gestiune precedente şi suma uzurii calculate a perioadei de gestiune precedente.
(6) Întreaga proprietate a contribuabilului trebuie să fie raportată la una din categoriile de proprietate, în ordinea stabilită de  lege.
(7) Se stabileşte următoarea ordine de evidenţă a proprietăţii pe categorii:
a) pentru proprietatea raportată la categoria I, calcularea uzurii se face pentru fiecare obiect;
b) pentru proprietatea raportată la categoriile II-V, calcularea uzurii se efectuează prin aplicarea normei de uzură la baza valorică a categoriei respective. Raportarea proprietăţii la categoriile de proprietate se efectuează în modul prevăzut de lege;
c) pentru proprietatea ce reprezintă investiţii efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, uzura se calculează în modul stabilit pentru categoria de proprietate la care se atribuie mijloacele fixe respective.
(8) La fiecare categorie de proprietate se aplică următoarele norme de uzură:

Categorie de proprietate Norma de uzura, %
I 5
II 8
III 12,5
IV 20
V 30

(9) Calcularea uzurii şi deducerea acesteia pentru întreţinerea autoturismului se efectuează în felul următor:
a) în cazul în care valoarea autoturismului este de pînă la 200.000 lei, uzura calculată se deduce integral, în funcţie de valoarea autoturismului;
b) în cazul în care valoarea autoturismului depăşeşte 200.000 lei, deducerea se limitează la suma calculată a uzurii, reieşind din valoarea autoturismului egală cu 200.000 lei. Prevederea nu se aplică autoturismelor utilizate în calitate de mijloace fixe în activitatea de bază care reprezintă acordare de servicii, a căror uzură constituie parte componentă a costului vînzărilor.
(10) Evidenţa şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu regulamentul aprobat de Guvern.

Articolul 27. Valoarea mijloacelor fixe
(1) Valoarea mijloacelor fixe nou-procurate se compune din preţul lor de procurare, precum şi din toate cheltuielile aferente procurării lor, inclusiv cheltuielile de transportare, asamblare şi asigurare, dobînzile plătite sau calculate pînă la punerea obiectului în exploatare. Valoarea mijloacelor fixe aferente proprietăţii create cu forţe proprii include toate impozitele şi taxele, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată care se trece în cont, cheltuielile şi plata dobînzilor aferente acestor mijloace fixe pentru întreaga perioadă de pînă la punerea lor în exploatare. Baza valorică a mijloacelor fixe la finele perioadei de gestiune se majorează cu valoarea mijloacelor fixe nou-procurate sau create cu forţe proprii şi cu suma corectărilor în perioada de gestiune, prevăzute la alin. (8).
(2) Mijloacele obţinute de la înstrăinarea mijloacelor fixe, cu excepţia celor obţinute din înstrăinarea autoturismului care a fost inclus în categoria de proprietate cu valoarea stabilită la art.26 alin.(9) lit.b), se raportează la reducerea bazei valorice a categoriei respective de proprietate. Dacă reducerea indicată conduce, la sfîrşitul perioadei de gestiune, la un rezultat negativ pe categoria de proprietate, atunci acest rezultat se include în venit, iar valoarea categoriei respective de proprietate la începutul perioadei de gestiune corespunzătoare se egalează cu zero. În cazul înstrăinării autoturismului inclus în categoria de proprietate cu valoarea stabilită la art.26 alin.(9) lit.b), baza valorică a categoriei respective de proprietate se reduce cu valoarea rămasă a autoturismului înstrăinat, determinată pornind de la valoarea cu care acesta a fost inclus în categoria respectivă. Venitul sau pierderea calculată ca diferenţă între suma mijloacelor obţinute de la înstrăinarea autoturismului şi baza valorică a acestuia se recunoaşte drept venit sau pierdere a perioadei fiscale în care a avut loc înstrăinarea. Baza valorică a autoturismului reprezintă valoarea acestuia micşorată cu suma uzurii calculate.
(3) Includerea iniţială a mijloacelor fixe la categoria respectivă de proprietate se face la momentul punerii lor în exploatare.
(4) Valoarea iniţială a unei proprietăţi aflate în posesia contribuabilului la data de 1 ianuarie 1998 va fi baza ei valorică, determinată conform art.38 alin.(1) şi (2), la această dată. În acest caz, calculele uzurii şi toate celelalte ajustări ale valorii pentru perioadele precedente se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare în perioada respectivă. Baza valorică a fiecărui mijloc fix se determină în modul stabilit de Guvern.
(5) Dacă la sfîrşitul perioadei fiscale la categoria respectivă nu se află nici o proprietate sau suma rămasă este mai mică de 6000 lei, după efectuarea ajustărilor specificate la alin.(1) şi (2) ale prezentului articol şi la art.26 alin.(3), valoarea restantă urmează a fi dedusă.
(6) Se permite deducerea cheltuielilor legate de investigaţii şi cercetări ştiinţifice, achitate sau suportate pe parcursul perioadei fiscale în calitate de cheltuieli curente.
(7) Prevederile alin.(6) nu se aplică faţă de terenuri sau alte bunuri supuse uzurii, precum şi faţă de orice alte cheltuieli achitate sau suportate în scopul descoperirii sau precizării locului de amplasare a resurselor naturale, determinării cantităţii şi calităţii lor.
(8) Deducerea cheltuielilor pentru reparaţia proprietăţii se efectuează după cum urmează:
a) dacă cheltuielile suportate pe parcursul perioadei fiscale pentru reparaţia proprietăţii nu depăşesc 15% din baza valorică a categoriei respective de proprietate (determinată fără a lua în considerare schimbările pe parcursul perioadei fiscale respective), cheltuielile în cauză vor fi permise spre deducere în perioada fiscală respectivă;
b) dacă cheltuielile suportate pe parcursul perioadei fiscale pentru reparaţia proprietăţii depăşesc 15% din baza valorică pentru fiecare obiect a categoriei I de proprietate şi baza valorică a categoriilor II-V de proprietate, mărimea acestui surplus se consideră drept cheltuieli pentru recondiţionare şi se reflectă la majorarea bazei valorice pentru fiecare obiect a categoriei I de proprietate şi baza valorică a categoriilor II-V de proprietate.
(9) Prin derogare de la alin.(8) lit.a) şi b), în perioada fiscală respectivă se permite deducerea:
a) cheltuielilor de reparaţie a drumurilor, a mijloacelor de transport aerian internaţional de pasageri şi cargo –  ca cheltuieli curente;
b) cheltuielilor aferente reparaţiei mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor art.26 alin.(2) şi care sînt utilizate în activitatea de întreprinzător a agentului economic, conform contractului de arendă (locaţiune), leasing operaţional al mijloacelor de transport aerian internaţional  – cheltuieli suportarea cărora, potrivit contractului nominalizat, revine arendaşului (locatarului). Deducerea cheltuielilor în cauză se permite în limita a 15% din suma calculată a arendei (locaţiunii) suportată pe parcursul perioadei fiscale, iar în cazul cheltuielilor de reparaţie a mijloacelor de transport aerian internaţional, în mărime de 100% din suma calculată a ratei de leasing operaţional suportate pe parcursul perioadei fiscale.
(10) Baza valorică a mijloacelor fixe pe fiecare categorie de proprietate se ajustează cu:
a) suma taxei pe valoarea adăugată, ce urmează a fi trecută în cont în conformitate cu prezentul cod, calculată din valoarea contabilă a mijloacelor fixe comercializate, care sînt trecute, în contabilitate, cu taxa pe valoarea adăugată;
b) suma valorii restante presupuse a mijloacelor fixe în cazul trecerii lor la pierderi, în evidenţa contabilă, în legătură cu uzura totală;
c) diferenţele pozitive rezultate din reevaluarea efectuată în conformitate cu cap. IV din Legea nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.
(11) În scopuri fiscale nu se recunosc diferenţele din reevaluarea mijloacelor fixe.
(12) Se permite deducerea uzurii mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, cu excepţia cazurilor cînd valoarea acestora a fost inclusă în venitul neimpozabil al contribuabilului.

       (121) Începînd cu perioada fiscală 2014, se permite deducerea uzurii mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit şi puse în funcţiune în perioadele fiscale anterioare anului 2014, a căror valoare a fost inclusă la venituri impozabile ale contribuabilului. Uzura acestor mijloace fixe se calculează reieşind din valoarea reflectată în bilanţul contribuabilului conform situaţiei din 31 decembrie 2013.


Articolul 28. Deducerea amortizării proprietăţii nemateriale
Se permite deducerea amortizării fiecărei unităţi de proprietate nematerială amortizabilă (brevete de invenţie, drept de autor şi drepturi conexe, desene şi modele industriale, contracte, drepturi speciale etc.) cu termen de utilizare limitat, calculînd perioada ei de utilizare prin aplicarea metodei liniare.

Articolul 29. Deducerea cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile
(1) Deducerea cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile se permite în conformitate cu art.24 alin.(1).
(2) Cheltuielile legate de explorarea şi exploatarea zăcămintelor de resurse naturale, suportate pînă la începutul exploatării, precum şi plăţile aferente ale dobînzii se reflectă la creşterea valorii resurselor naturale.
(3) Mărimea deducerii cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale se determină prin înmulţirea bazei valorice a resurselor naturale cu rezultatul obţinut de la împărţirea volumului extracţiei pe parcursul perioadei fiscale la volumul prognozat total al extracţiei pentru zăcămîntul dat (în expresie naturală).
(4) Deducerea cheltuielilor viitoare pentru recultivarea terenurilor se permite în limitele mărimii calculate, care se determină ca raport al cheltuielilor necesare pentru recultivare la soldul rezervelor industriale ale substanţelor utile de la zăcămîntul respectiv, înmulţit la volumul substanţelor utile extrase pe perioada de gestiune.
(5) Deducerea cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole în cazul atribuirii terenurilor prin hotărîre de Guvern se permite în limitele mărimii calculate, care se determină ca raport al costului pierderilor la soldul rezervelor industriale din conturul terenului existent atribuit, înmulţit la volumul substanţelor utile extrase pe perioada de gestiune.

Articolul 30. Restricţiile privind deducerea impozitelor şi amenzilor
(1) Nu se permite deducerea impozitului pe venit, instituit în prezentul titlu, a penalităţilor şi a amenzilor aferente lui, precum şi a amenzilor şi penalităţilor aferente altor impozite, taxe şi plăţi obligatorii la buget, a amenzilor şi penalităţilor aplicate pentru încălcarea actelor normative.
(2) Nu se permite deducerea impozitelor achitate în numele unei persoane, alta decît contribuabilul.

Articolul 31. Limitarea altor deduceri
(1) Se permite deducerea oricărei datorii compromise, conform legislaţiei, dacă această datorie s-a format în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător.
(2) Nu se permite deducerea provizioanelor, cu excepţia reducerilor pentru pierderi la active şi la angajamente condiţionale pentru instituţiile financiare, efectuate conform alin.(3), şi pentru pierderi la împrumuturi şi dobînzile aferente (provizioane), pentru organizaţiile de microfinanţare, efectuate conform alin.(4).
(3) Instituţiilor financiare li se permite deducerea reducerilor pentru pierderi la active şi la angajamente condiţionale, calculate conform IFRS.
(4) Organizaţiilor de microfinanţare li se permite deducerea provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi ce ţin de nerestituirea împrumuturilor şi a dobînzilor aferente, al căror volum se determină conform regulamentelor Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare cu privire la clasificarea împrumuturilor şi formarea provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi, condiţionate de nerestituirea împrumuturilor şi a dobînzilor aferente.
(5) Băncilor admise şi obligate de Banca Naţională a Moldovei să participe la formarea mijloacelor Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar li se permite de a efectua deduceri ale vărsămîntului obligatoriu anual, contribuţiilor iniţiale, contribuţiilor trimestriale şi contribuţiilor speciale ale băncilor în fondul menţionat, stabilite prin Legea nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar;
(51) Producătorilor de produse vitivinicole, obligaţi să contribuie la formarea mijloacelor Fondului Viei şi Vinului, li se permite să efectueze deduceri ale contribuţiilor în fondul menţionat, stabilite prin Legea viei şi vinului nr. 57-XVI din 10 martie 2006.
(6) Companiilor de leasing li se permite deducerea provizioanelor destinate acoperirii creanţelor ce ţin de nerecuperarea ratelor şi dobînzilor de leasing în mărime de pînă la 5% din soldul mediu anual al creanţelor aferente contractelor de leasing, dacă aceste creanţe sînt datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului.
(7) Prin derogare de la alin. (6), organizaţiilor de microfinanţare care practică activitatea de leasing financiar li se permite deducerea provizioanelor destinate acoperirii creanţelor ce ţin de nerecuperarea ratelor şi dobînzilor de leasing în mărime de pînă la 5% din soldul mediu anual al creanţelor aferente contractelor de leasing, dacă aceste creanţe sînt datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilului.

Articolul 32. Reportarea pierderilor în viitor
(1) Dacă, pe parcursul perioadei fiscale, cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător depăşesc venitul brut al contribuabilului în perioada fiscală curentă, suma pierderilor rezultate din această activitate va fi reportată eşalonat, pe următoarele cinci perioade fiscale.
(2) Suma reportată pe una din perioadele fiscale următoare celei în care s-au înregistrat pierderile este egală cu suma totală a pierderilor, redusă cu suma totală permisă spre deducere în fiecare din următoarele patru perioade fiscale.
(3) Dacă contribuabilul a suportat pierderi pe parcursul a mai mult de o perioadă fiscală, prevederile prezentului articol se aplică faţă de aceste pierderi în ordinea în care au apărut.

Aceasta și celelalte legi, importante pentru activitatea întreprinderii Dvs. în Moldova, le puteți găsi în baza de date Lobby.