Chișinău, str. Nicolae Zelinski 36


0 22 81-51-52

suport: 0 22 815-797


Regim de lucru: 9:00 – 17:00

Limba
       

Legea contabilităţii

 

(Redacţia la 16 septembrie 2016)

 

* Redacţia republicată

Cu modificările şi completările introduse de:

LRM Nr. 108-XVIII din 17.12.09

LRM Nr. 131-XVIII din 23.12.09

LRM Nr. 267 din 23.12.11

LRM Nr. 178 din 11.07.12

LRM Nr. 324 din 23.12.13

LRM Nr. 138 din 17 iunie 2016

LRM Nr. 160 din 16 septembrie 2016

 

Legea Republicii Moldova

Nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007

(Monitor Oficial Nr. 27-34 din 7 februarie 2014)

Aceasta și celelalte legi, importante pentru activitatea întreprinderii Dvs. în Moldova, le puteți găsi în baza de date Lobby.

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

 

Articolul 1. Scopul legii

Scopul prezentei legi este stabilirea cadrului juridic, a cerinţelor unice şi a mecanismului de reglementare a contabilităţii şi raportării financiare în Republica Moldova.

 

Articolul 2. Domeniul de aplicare

Prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, organizaţiilor necomerciale, inclusiv instituţiilor publice, notarilor, avocaţilor, mediatorilor, administratorilor autorizați şi birourilor înfiinţate de aceştia, executorilor judecătoreşti, precum şi reprezentanţelor şi filialelor întreprinderilor (organizaţiilor) nerezidente, înregistrate în Republica Moldova (denumite în cele ce urmează entităţi), indiferent de domeniul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.

 

Articolul 3. Noţiunile de bază

(1) În sensul prezentei legi, noţiunile de mai jos semnifică:

audit intern – evaluare independentă a tuturor aspectelor activităţii entităţii, efectuată în interiorul acesteia şi orientată spre asigurarea conducerii entităţii că sistemul contabil şi cel de control intern sînt adecvate şi eficiente;

Carte mare – registru generalizator al conturilor sintetice întocmit în scopul controlului corectitudinii înregistrării în conturile contabile şi întocmirii rapoartelor financiare;

contabilitate – sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare, generalizare a elementelor contabile şi de raportare financiară;

contabilitate de angajamente – bază de contabilizare conform căreia elementele contabile sînt recunoscute pe măsura apariţiei acestora, indiferent de momentul încasării/plăţii mijloacelor băneşti sau compensării în altă formă;

contabilitate de casă – bază de contabilizare conform căreia elementele contabile sînt recunoscute pe măsura încasării/plăţii mijloacelor băneşti sau compensării în altă formă;

contabilitate de gestiune – sistem de colectare, prelucrare, pregătire şi transmitere a informaţiei contabile pentru planificarea, calcularea costurilor, verificarea şi analiza executării bugetelor, în scopul pregătirii rapoartelor interne pentru luarea deciziilor manageriale;

contabilitate financiară – sistem de colectare, grupare, prelucrare şi sistematizare a informaţiei privind existenţa şi mişcarea activelor, capitalului propriu, datoriilor, veniturilor şi cheltuielilor în expresie valorică pentru întocmirea rapoartelor financiare;

document primar – confirmare documentară (pe suport de hîrtie sau în formă electronică) care justifică efectuarea operaţiunii economice, acordă dreptul de a o efectua sau certifică producerea unui eveniment;

element (obiect) contabil – active, capitalul propriu, datorii, consumuri, cheltuieli, venituri, rezultate financiare şi fapte economice ale entităţii;

entitate de interes public – entitate care are o importanţă deosebită pentru public datorită domeniului (tipului) de activitate şi care reprezintă o instituţie financiară, un organism de plasament colectiv în valori mobiliare, o societate de asigurări, un fond nestatal de pensii, o societate comercială ale cărei acţiuni se cotează la bursa de valori;

entitate cu răspundere limitată – entitate al cărei capital statutar este divizat în părţi sociale, acţiuni, în conformitate cu actul de constituire, şi ale cărei obligaţii sînt garantate cu activele nete ale entităţii;

entitate cu răspundere nelimitată – entitate ai cărei membri desfăşoară activitate în conformitate cu actul de constituire în numele entităţii şi răspund pentru obligaţiile ce le revin cu toate bunurile lor, cu excepţia bunurilor care, conform legislaţiei, nu pot fi urmărite;

evaluare – procedeu de determinare a mărimii valorice a elementelor contabile la data recunoaşterii iniţiale a acestora şi întocmirii rapoartelor financiare;

fapt economic – tranzacţie, operaţiune, eveniment care au modificat sau pot modifica activele, drepturile şi datoriile, consumurile, cheltuielile, veniturile, rezultatele financiare ale entităţii;

inventariere – procedeu de control şi autentificare documentară a existenţei elementelor contabile care aparţin şi/sau se află în gestiunea temporară a entităţii;

dublă înregistrare – procedeu de înregistrare a unui fapt economic în debitul unui cont şi în creditul altui cont cu una şi aceeaşi sumă;

plan de conturi contabile – act normativ care stabileşte nomenclatorul sistematizat al conturilor contabile şi normele metodologice de utilizare a acestora;

politici contabile – totalitate a conceptelor de bază, caracteristicilor calitative, regulilor, metodelor şi procedeelor, aprobate de conducerea entităţii, pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare;

prag de semnificaţie – caracteristică calitativă şi cantitativă a informaţiei contabile, a cărei omitere sau denaturare influenţează deciziile economice luate de utilizatori în baza informaţiei prezentate;

raport anual – situaţiile financiare anuale, raportul conducerii şi raportul auditorului, în cazul în care auditul este obligatoriu;

situaţii financiare (raport financiar – pentru instituţii publice) – totalitate sistematizată de indicatori ce caracterizează situaţia patrimonială şi financiară, existenţa şi fluxul capitalului propriu şi al mijloacelor băneşti ale entităţii pe o perioadă de gestiune;

registre contabile – registre destinate grupării, sistematizării, înregistrării şi generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea elementelor contabile reflectate în documentele primare şi centralizatoare;

sistem contabil în partidă dublă – sistem contabil care prevede reflectarea faptelor economice în baza dublei înregistrări, cu aplicarea planului de conturi contabile, registrelor contabile şi situaţiilor financiare;

sistem contabil în partidă simplă – sistem contabil care prevede reflectarea unilaterală a faptelor economice, utilizînd înregistrarea în partidă simplă conform metodei “intrare-ieşire”;

sistem de control intern – totalitate a politicilor şi procedurilor adoptate de conducerea entităţii pentru a asigura desfăşurarea organizată şi eficientă a activităţii economice, inclusiv respectarea strictă a integrităţii activelor, prevenirea şi descoperirea cauzelor de fraudă şi eroare, exactitatea şi plenitudinea înregistrărilor contabile, precum şi pregătirea oportună a unor informaţii financiare credibile;

standarde de contabilitate – Standarde Internaţionale de Raportare Financiară (I.F.R.S.), Standarde Naţionale de Contabilitate (S.N.C.) şi Standarde Naţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public (S.N.C.S.P.);

Standarde Internaţionale de Raportare Financiară – standarde şi interpretări, emise de Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate, care devin valabile în Republica Moldova după acceptarea lor de Guvernul Republicii Moldova;

Standarde Naţionale de Contabilitate – standarde şi interpretări, bazate pe directivele Uniunii Europene şi pe I.F.R.S., elaborate şi aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, care stabilesc reguli generale obligatorii privind ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară;

Standarde Naţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public – standarde şi interpretări, elaborate şi aprobate de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, bazate pe Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public (S.I.C.S.P.), elaborate de Federaţia Internaţională a Contabililor şi care stabilesc reguli generale obligatorii privind ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară în sectorul public.

(2) Noţiunile utilizate în prezenta lege şi nespecificate la alin.(1) sînt definite în standardele de contabilitate, precum şi în alte acte normative adoptate în conformitate cu art.11 alin.(2) lit.a).

 

Articolul 4. Aplicarea standardelor de contabilitate

(1) Entitatea de interes public ţine contabilitatea şi întocmeşte situaţiile financiare conform I.F.R.S.

(2) Entităţile care aplică sistemul contabil în partidă dublă, altele decît instituţiile publice şi entităţile specificate la alin.(1), ţin contabilitatea şi întocmesc situaţiile financiare în baza I.F.R.S. sau S.N.C., conform politicilor contabile.

(4) Entităţile care aplică sistemul contabil în partidă simplă ţin contabilitatea conform normelor aprobate de Ministerul Finanţelor.

(5) În cazul în care prevederile S.N.C. şi ale altor acte normative elaborate şi adoptate în conformitate cu art.11 alin.(2) lit.a) nu stabilesc unele reglementări prevăzute în I.F.R.S., entitatea este încurajată să aplice prevederile I.F.R.S. pînă la acceptarea lor de Guvernul Republicii Moldova.

(6) Instituţiile publice aplică sistemul contabil în partidă dublă, ţin contabilitatea şi întocmesc rapoartele financiare în baza S.N.C.S.P. sau a normelor metodologice aprobate de Ministerul Finanţelor pentru sectorul bugetar.

 

Articolul 5. Utilizarea datelor contabile în scopuri fiscale

(1) Datele contabile ajustate în conformitate cu prevederile Codului fiscal servesc drept bază pentru întocmirea declaraţiilor fiscale.

(2) Drept bază pentru determinarea venitului impozabil al entităţilor serveşte rezultatul (profitul/pierderea) contabil, reflectat în situaţiile de profit şi pierdere, întocmite şi prezentate în conformitate cu cerinţele prezentei legi şi ale standardelor de contabilitate.

(3) Drept bază pentru determinarea venitului impozabil al entităţilor care utilizează sistemul contabil în partidă simplă serveşte rezultatul financiar calculat conform normelor aprobate de Ministerul Finanţelor.

 

Articolul 6. Principii de bază şi caracteristici calitative

(1) Contabilitatea se ţine conform următoarelor principii de bază:

  1. a) continuitatea activităţii;
  2. b) contabilitatea de angajamente;
  3. c) permanenţa metodelor;
  4. d) separarea patrimoniului şi datoriilor;
  5. e) necompensarea;
  6. f) consecvenţa prezentării.

(2) Informaţia din situaţiile financiare trebuie să corespundă următoarelor caracteristici calitative:

  1. a) inteligibilitatea;
  2. b) relevanţa;
  3. c) credibilitatea;
  4. d) comparabilitatea.

(3) Principiile de bază, caracteristicile calitative specificate în prezentul articol se aplică în conformitate cu standardele de contabilitate.

(4) Abateri de la principiile de bază şi/sau de la caracteristicile calitative specificate în prezentul articol pot fi admise în cazuri excepţionale. Orice astfel de abateri, precum şi motivele care le-au determinat, trebuie prezentate în notele explicative împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, situaţiei financiare şi a profitului sau pierderii.

 

Articolul 7. Obligativitatea ţinerii contabilităţii

(1) Standardele de contabilitate constituie baza ţinerii contabilităţii şi raportării financiare de către entităţi şi sînt parte componentă a cadrului juridic al Republicii Moldova. Pentru entitate, standardele de contabilitate sînt obligatorii şi acestea se selectează în conformitate cu art.4.

(2) Entitatea este obligată să ţină contabilitatea şi să întocmească situaţiile financiare în modul prevăzut de prezenta lege, de standardele de contabilitate, de planul de conturi contabile şi de alte acte normative aprobate în conformitate cu art.11 alin.(2) lit.a).

 

Articolul 8. Limba şi moneda în care se ţine contabilitatea

(1) Contabilitatea se ţine în limba de stat şi în monedă naţională.

(2) Contabilitatea faptelor economice efectuate în valută se ţine atît în monedă naţională, cît şi în valută străină, potrivit standardelor de contabilitate.

 

Capitolul II

REGLEMENTAREA CONTABILITĂŢII

 

Articolul 9. Reguli generale de reglementare a contabilităţii

Reglementarea contabilităţii cuprinde:

  1. a) asigurarea normativă şi aplicarea cerinţelor unice ale contabilităţii şi raportării financiare pentru entităţi, indiferent de tipul activităţii economice;
  2. b) corespunderea prevederilor S.N.C., S.N.C.S.P sau normelor metodologice aprobate de Ministerul Finanţelor pentru sectorul bugetar nivelului de dezvoltare economică a ţării şi cerinţelor utilizatorilor situaţiilor financiare;
  3. c) asigurarea condiţiilor necesare pentru aplicarea unică a standardelor de contabilitate, inclusiv a I.F.R.S., sau a normelor metodologice aprobate de Ministerul Finanţelor pentru sectorul bugetar;
  4. d) stabilirea normelor contabile şi de raportare financiară pentru entităţile micului business;
  5. e) stabilirea cerinţelor privind respectarea normelor contabile şi de raportare financiară.

 

Articolul 10. Organele de reglementare a contabilităţii

Organele de reglementare a contabilităţii includ:

  1. a) autorităţi statale – Guvernul, Ministerul Finanţelor, Banca Naţională a Moldovei, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, autorităţile administraţiei publice locale, Serviciul situaţiilor financiare de pe lîngă Biroul Naţional de Statistică (denumit în cele ce urmează Serviciul situaţiilor financiare);
  2. b) asociaţii profesionale care au drept scop perfecţionarea şi dezvoltarea contabilităţii în condiţiile art.12.

 

Articolul 11. Competenţa autorităţilor statale privind reglementarea contabilităţii

(1) Guvernul:

  1. a) asigură aplicarea unei politici unice în domeniul contabilităţii şi raportării financiare;
  2. b) este responsabil de publicarea oportună a I.F.R.S. şi actualizărilor aferente în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi de plasarea acestora pe pagina web oficială a Ministerului Finanţelor. I.F.R.S. şi actualizările aferente se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova periodic, în dependenţă de volumul actualizărilor efectuate. I.F.R.S. şi actualizările aferente se plasează pe pagina web oficială a Ministerului Finanţelor în termen de o lună de la data recepţionării actualizărilor;
  3. c) este responsabil de aducerea prevederilor S.N.C. în concordanţă cu prevederile directivelor Uniunii Europene şi cu I.F.R.S. valabile în termen de 6 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
  4. d) poate delega responsabilităţile stipulate la lit.b) şi c) ale prezentului alineat unui minister sau consiliu independent pentru standarde de contabilitate, ale cărui statut şi componenţă le aprobă.

(2) Ministerul Finanţelor:

  1. a) elaborează, examinează, aprobă şi publică:

– Standarde Naţionale de Contabilitate;

– Standarde Naţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public şi norme metodologice pentru sectorul bugetar;

– regulamente, instrucţiuni, indicaţii metodice, reguli şi comentarii;

– Planul general de conturi contabile;

– formulare de documente primare, registre contabile şi norme metodologice de întocmire şi utilizare a acestora;

  1. b) reprezintă interesele Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale în domeniul contabilităţii şi raportării financiare;
  2. c) creează grupe de lucru pentru elaborarea actelor normative prevăzute la lit.a) a prezentului alineat;
  3. d) acordă entităţilor ajutor metodologic în aspectele problematice ale contabilităţii şi raportării financiare.

(3) Serviciul situaţiilor financiare:

  1. a) colectează, verifică şi generalizează situaţiile financiare;
  2. b) asigură prezentarea informaţiilor din situaţiile financiare tuturor categoriilor de utilizatori, inclusiv publicului;
  3. c) supraveghează respectarea de către entităţi a actelor normative contabile aferente formei situaţiilor financiare şi rapoartelor anuale, a termenelor şi modului de întocmire şi prezentare a acestora;
  4. d) acordă consultaţii şi organizează seminare cu entităţi în vederea aplicării actelor legislative şi altor acte normative privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare;
  5. e) publică situaţiile financiare în ediţie specială oficială sau pe pagina sa oficială în reţeaua Internet.

(4) Comisia Naţională a Pieţei Financiare, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi alte organe împuternicite de lege pot solicita, suplimentar cerinţelor prevăzute de standardele de contabilitate, rapoarte specifice pentru anumite scopuri. Formularul, modul de întocmire şi de prezentare a acestor rapoarte se elaborează de către autorităţile menţionate la prezentul alineat şi se aprobă în comun cu Ministerul Finanţelor.

Banca Naţională a Moldovei poate solicita rapoarte specifice pentru anumite scopuri cu condiţia respectării actelor normative în vigoare, cu aprobarea formularului, modului de întocmire şi de prezentare.

(5) Autorităţile menţionate la alin.(4) pot cere dezvăluiri suplimentare şi prezentări ale raportului anual, care nu trebuie să limiteze opţiunile prevăzute în standardele de contabilitate sau să modifice interpretările acestora.

(6) Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale pot să elaboreze, în conformitate cu standardele de contabilitate şi cu alte acte normative, norme contabile specifice anumitor ramuri, domenii şi sectoare de activitate, cu excepţia normelor contabile aferente situaţiilor financiare, cu coordonarea acestora cu Ministerul Finanţelor.

(7) Sursele de finanţare a grupelor de lucru pentru elaborarea şi actualizarea actelor normative enumerate la alin.(2) lit.a) sînt prevăzute distinct în devizul de cheltuieli al Ministerului Finanţelor.

 

Articolul 12. Competenţa asociaţiilor profesionale privind apărarea drepturilor şi ridicarea nivelului de calificare al membrilor lor

(1) În scopul apărării drepturilor şi intereselor proprii, contabilii sînt în drept să se asocieze, pe principii benevole, conform legislaţiei cu privire la organizaţiile necomerciale, în asociaţii profesionale şi să se înregistreze în modul stabilit de legislaţie.

(2) Asociaţiile contabililor pot avea structuri regionale.

(3) Asociaţiile contabililor sînt în drept:

  1. a) să reprezinte interesele profesionale ale membrilor lor;
  2. b) să colaboreze cu alte asociaţii şi cu organizaţiile neguvernamentale de profil din Republica Moldova şi din străinătate;
  3. c) să elaboreze şi să propună spre aprobare organelor competente proiecte de acte normative în domeniul contabilităţii, programe de instruire profesională continuă a contabililor;
  4. d) să elaboreze şi să implementeze reguli profesionale proprii în conformitate cu cerinţele legislaţiei naţionale şi ale Federaţiei Internaţionale a Contabililor;
  5. e) să efectueze certificarea contabililor în conformitate cu cerinţele Federaţiei Internaţionale a Contabililor.

(4) Asociaţiile contabililor sînt obligate:

  1. a) să coordoneze activitatea membrilor lor;
  2. b) să asigure supravegherea internă a activităţii contabile desfăşurate de membrii lor şi respectarea Codului etic al profesioniştilor contabili;
  3. c) să supravegheze instruirea profesională continuă a membrilor lor;
  4. d) să medieze, cu acordul tuturor părţilor, litigiile dintre membrii lor;
  5. e) să îndeplinească şi alte cerinţe prevăzute de statut.

 

Articolul 13. Răspunderea şi drepturile entităţilor privind ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară

(1) Răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi raportarea financiară revine:

  1. a) conducerii (organului executiv) – în entitatea cu răspundere limitată;
  2. b) partenerilor – în entitatea ai cărei proprietari au răspundere nelimitată;
  3. c) proprietarului – pentru întreprinzătorii individuali;
  4. d) conducătorului entităţii – în entităţile neprevăzute la lit.a)-c).

(2) Persoanele specificate la alin.(1) sînt obligate:

  1. a) să organizeze şi să asigure ţinerea contabilităţii în mod continuu din momentul înregistrării pînă la lichidarea entităţii;
  2. b) să asigure elaborarea şi respectarea politicilor contabile în conformitate cu cerinţele prezentei legi, ale I.F.R.S. şi ale S.N.C.;
  3. c) să asigure elaborarea şi aprobarea:

– planului de conturi contabile de lucru al entităţii;

– procedeelor interne privind contabilitatea de gestiune;

– formularelor documentelor primare şi registrelor contabile, în cazul lipsei formularelor tipizate sau dacă acestea nu satisfac necesităţile entităţii;

– regulilor circulaţiei documentelor şi tehnologiei de prelucrare a informaţiei contabile;

  1. d) să asigure întocmirea şi prezentarea oportună, completă şi corectă a documentelor primare, a registrelor contabile conform regulilor stabilite de Ministerul Finanţelor, precum şi integritatea şi păstrarea acestora conform cerinţelor Organului de Stat pentru Supravegherea şi Administrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova;
  2. e) să organizeze sistemul de control intern, inclusiv efectuarea inventarierii;
  3. f) să asigure documentarea faptelor economice ale entităţii şi reflectarea acestora în contabilitate;
  4. g) să asigure respectarea actelor normative prevăzute la art.11 alin.(2) lit.a);
  5. h) să asigure întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare în conformitate cu prezenta lege şi cu standardele de contabilitate.

(3) Persoanele specificate la alin.(1) au dreptul:

  1. a) să numească şi să elibereze din funcţie contabilul-şef în baza contractului individual de muncă, în conformitate cu prevederile Codului muncii;
  2. b) să constituie secţii (servicii) de contabilitate ca subdiviziuni interioare conduse de contabilul-şef (persoana împuternicită) care se subordonează nemijlocit conducătorului entităţii;
  3. c) să transmită ţinerea contabilităţii unei organizaţii specializate sau firme de audit în bază contractuală;
  4. d) să aleagă sistemul şi forma de ţinere a contabilităţii;
  5. e) să stabilească reguli interne privind documentarea faptelor economice şi graficul efectuării inventarierii.

(5) Contabilul-şef al entităţii trebuie să aibă studii superioare sau medii de specialitate de profil. În cazul contabilului-şef al entităţii de interes public, studiile superioare de profil sînt obligatorii.

(6) În entităţile care aplică sistemul contabil în partidă simplă, contabilitatea poate fi ţinută nemijlocit de conducătorul entităţii.

 

Articolul 14. Consiliul consultativ

(1) Pe lîngă Ministerul Finanţelor se instituie Consiliul consultativ pentru examinarea aspectelor problematice ale contabilităţii şi raportării financiare.

(2) Din Consiliul consultativ fac parte reprezentanţi ai ramurilor de bază ale economiei naţionale, ai instituţiilor publice şi mediului academic, din care cel puţin 50% deţin titluri ştiinţifice şi profesionale de specialitate.

(3) Regulamentul Consiliului consultativ şi componenţa lui nominală se aprobă de Guvern, la propunerea Ministerului Finanţelor.

(4) Sursele de finanţare a Consiliului consultativ sînt prevăzute distinct în devizul de cheltuieli al Ministerului Finanţelor.

 

Articolul 15. Sisteme de ţinere a contabilităţii şi de prezentare a situaţiilor financiare

(1) Organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului contabil în partidă simplă, fără prezentarea situaţiilor financiare, gospodăriile ţărăneşti, întreprinzătorii individuali, pînă la înregistrarea acestora ca contribuabili ai T.V.A., şi persoanele fizice care prestează servicii profesionale, conform indicaţiilor metodice aprobate de Ministerul Finanţelor.

(2) Organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului contabil în partidă dublă, cu prezentarea situaţiilor financiare simplificate, entităţile care corespund următoarelor criterii pentru perioada de gestiune precedentă:

  1. a) numărul mediu scriptic al salariaţilor nu depăşeşte 9 persoane;
  2. b) veniturile din vînzări nu depăşesc 3 milioane lei; şi
  3. c) valoarea contabilă totală (de bilanţ) a activelor la data raportării nu depăşeşte 3 milioane lei.

(3) Organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului contabil în partidă dublă, cu prezentarea situaţiilor financiare complete, alte entităţi decît cele menţionate la alin. (1) şi (2), inclusiv:

  1. a) entităţile în al căror capital social cota proprietarului (asociatului, participantului, acţionarului) persoană juridică, care nu este subiect al sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, depăşeşte 35%;
  2. b) companiile fiduciare;
  3. c) entităţile importatoare de mărfuri supuse accizelor;
  4. d) organizaţiile de microfinanţare, asociaţiile de economii şi împrumut şi alţi participanţi la piaţa financiară nebancară;
  5. e) casele de schimb valutar şi lombardurile;
  6. f) entităţile din domeniul jocurilor de noroc.

(4) Organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului contabil în partidă dublă instituţiile publice şi entităţile de interes public.

(5) Prin derogare de la prevederile alin. (2) şi (3), organizaţiile necomerciale, cu excepţia asociaţiilor de economii şi împrumut şi a fondurilor nestatale de pensii, organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului contabil în partidă dublă, cu prezentarea situaţiilor financiare conform indicaţiilor metodice aprobate de Ministerul Finanţelor.

(6) Entitatea care are dreptul să utilizeze sistemul contabil în partidă simplă poate aplica sistemul contabil în partidă dublă. Entitatea care are dreptul să prezinte situaţii financiare simplificate poate prezenta situaţii financiare complete.

(7) Rapoartele financiare ale instituţiilor publice cuprind formele stabilite de Ministerul Finanţelor.

(8) Structura situaţiilor financiare, modul de evaluare şi de recunoaştere a elementelor acestora se stabilesc în standardele de contabilitate.

 

Articolul 16. Politici contabile

(1) Entitatea, cu excepţia instituţiilor publice, elaborează politicile contabile de sine stătător, în baza prezentei legi şi a standardelor de contabilitate.

(2) Politica de contabilitate tip pentru instituţiile publice se elaborează şi se aprobă de Ministerul Finanţelor. Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice pot elabora prevederi suplimentare la politica de contabilitate tip, ţinînd cont de specificul activităţii acestora, coordonate cu Ministerul Finanţelor. Instituţiile publice elaborează şi aprobă politica de contabilitate în conformitate cu prevederile prezentului alineat.

(21) Politica de contabilitate a Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină se elaborează de sine stătător de către acestea, se coordonează cu Ministerul Finanţelor şi se aprobă de autoritatea publică centrală de specialitate respectivă.

(3) Elaborarea politicilor contabile constă în alegerea unui procedeu din cele propuse în fiecare standard de contabilitate, în fundamentarea procedeului ales, ţinîndu-se cont de particularităţile activităţii entităţii, şi în acceptarea acestuia în calitate de bază pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare.

(4) Dacă sistemul de reglementare normativă a contabilităţii nu stabileşte metodele de ţinere a contabilităţii referitor la o problemă concretă, entitatea este în drept să elaboreze metoda respectivă de sine stătător sau cu atragerea firmei de consultanţă. În acest caz, se aplică, în următoarea consecutivitate, prevederile:

  1. a) Cadrului general conceptual pentru raportarea financiară;
  2. b) I.F.R.S. şi S.N.C., în care se examinează probleme similare;
  3. c) altor acte normative prevăzute la art.11 alin.(2) lit.a) privind problema respectivă sau o problemă analogică.

 

Capitolul III

ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII

 

Articolul 17. Reguli generale privind contabilitatea elementelor patrimoniale

(1) Deţinerea de către entitate a activelor cu orice titlu, înregistrarea surselor de provenienţă a acestora şi a faptelor economice fără documentarea şi reflectarea acestora în contabilitate se interzic.

(2) Entitatea cu răspundere limitată înregistrează elementele contabile în baza contabilităţii de angajamente, iar entitatea cu răspundere nelimitată – în baza contabilităţii de casă sau contabilităţii de angajamente.

(3) Instituţiile publice înregistrează elementele contabile în baza contabilităţii de casă şi/sau contabilităţii de angajamente.

(4) Contabilitatea activelor pe termen lung se ţine pe fiecare obiect de evidenţă, în expresie cantitativă şi valorică.

(5) Contabilitatea stocurilor se ţine în expresie cantitativă şi valorică sau numai în expresie valorică, în conformitate cu standardele de contabilitate.

(6) Înregistrarea iniţială în contabilitate a elementelor de activ se face la valoarea de intrare.

(7) Creanţele şi datoriile pe termen scurt se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală, iar creanţele şi datoriile pe termen lung – la valoarea scontată, în conformitate cu cerinţele standardelor de contabilitate. Contabilitatea creanţelor şi datoriilor se ţine pe categorii, clienţi, furnizori, alţi debitori şi creditori.

(8) Valoarea acţiunilor sau a altor titluri de valoare, emise şi subscrise, se reflectă distinct în contabilitate.

(9) Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, potrivit naturii sau destinaţiei acestora.

(10) Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, potrivit naturii sau sursei de provenienţă a acestora.

(11) Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetului public naţional se ţine de instituţiile publice conform planului de conturi contabile şi clasificaţiei bugetare a bugetului aprobat.

(12) Contabilitatea instituţiilor publice asigură înregistrarea plăţilor de casă şi a cheltuielilor efective conform clasificaţiei bugetare a bugetului aprobat.

(13) Pentru finanţarea cheltuielilor, în limita devizelor de cheltuieli, instituţiile publice au obligaţia de a organiza şi a ţine evidenţa angajamentelor în conformitate cu normele metodologice elaborate şi aprobate de Ministerul Finanţelor.

(14) În contabilitate, profitul sau pierderea se determină cu total cumulativ de la începutul perioadei de gestiune. Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli se efectuează, de regulă, la finele perioadei de gestiune.

(15) Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, conform deciziei adunării generale a proprietarilor (asociaţilor, participanţilor, acţionarilor) privind repartizarea profitului anual, după aprobarea situaţiilor financiare anuale.

(16) Pierderea contabilă reportată conform statutului entităţii se acoperă din profitul net al perioadelor de gestiune curentă şi precedentă, din rezerve şi din capitalul social, din contribuţiile suplimentare ale proprietarilor (asociaţilor, participanţilor, acţionarilor) potrivit hotărîrii adunării generale a acestora, iar în întreprinderile de stat şi municipale – de organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, de autorităţile administraţiei publice locale.

(17) La instituţiile publice, rezultatul executării bugetare se stabileşte anual prin închiderea conturilor de cheltuieli şi a conturilor de surse din care au fost efectuate.

 

Articolul 18. Ciclul contabil

Ciclul contabil al entităţii cuprinde:

  1. a) întocmirea documentelor primare şi centralizatoare;
  2. b) evaluarea şi recunoaşterea elementelor contabile;
  3. c) reflectarea informaţiilor în conturile contabile;
  4. d) întocmirea registrelor contabile;
  5. e) inventarierea elementelor contabile;
  6. f) întocmirea balanţei de verificare, a Cărţii mari şi a situaţiilor financiare.

 

Articolul 19. Documente primare

(1) Faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare.

(2) Documentele primare se întocmesc în timpul efectuării operaţiunii, iar dacă aceasta este imposibil – nemijlocit după efectuarea operaţiunii sau după producerea evenimentului.

(3) Entitatea utilizează formulare tipizate de documente primare, aprobate de Ministerul Finanţelor. În lipsa formularelor tipizate sau dacă acestea nu satisfac necesităţile entităţii, entitatea elaborează şi utilizează formulare de documente, aprobate de conducerea ei, cu respectarea cerinţelor alin.(6).

(4) Documentele primare întocmite pe suport de hîrtie sau în formă electronică au aceeaşi putere juridică.

(5) În cazul întocmirii documentului primar în formă electronică, entitatea, la solicitarea utilizatorului, este obligată să imprime copia documentului pe suport de hîrtie din cont propriu.

(6) Documentele primare întocmite vor conţine următoarele elemente obligatorii:

  1. a) denumirea şi numărul documentului;
  2. b) data întocmirii documentului;
  3. c) denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al entităţii în numele căreia este întocmit documentul;
  4. d) denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al destinatarului documentului, iar pentru persoanele fizice – codul personal;
  5. e) conţinutul faptelor economice;
  6. f) etaloanele cantitative şi valorice în care sînt exprimate faptele economice;
  7. g) funcţia, numele, prenumele şi semnătura, inclusiv digitală, a persoanelor responsabile de efectuarea şi înregistrarea faptelor economice.

(7) La întocmirea documentelor primare, pentru persoanele neînregistrate ca subiecţi ai activităţii de întreprinzător, respectarea prevederilor alin.(6) lit.d) nu este obligatorie.

(8) În documentele primare întocmite pentru necesităţile interne ale entităţii, respectarea prevederilor alin.(6) lit.c) şi d) nu este obligatorie.

(9) Documentele primare primite de entitate într-o limbă străină, alta decît cea engleză şi rusă, vor fi traduse în limba de stat, cu expunerea tranzacţiei respective.

(10) În funcţie de natura faptelor economice şi a tehnologiei de prelucrare a informaţiei, persoanele prevăzute la art.13 pot include în documentele primare elemente suplimentare.

(11) Persoanele care întocmesc şi/sau semnează documentele primare răspund în conformitate cu art.44.

(12) Documentele de casă, bancare şi de decontare, datoriile financiare, comerciale şi calculate pot fi semnate unipersonal de conducătorul entităţii ori de două persoane cu drept de semnătură: prima semnătură aparţine conducătorului sau altei persoane împuternicite, a doua – contabilului-şef sau altei persoane împuternicite. În cazul autorităților publice, semnăturile pe documentele menţionate se confirmă, după caz, prin aplicarea ștampilei. În lipsa funcţiei de contabil-şef, semnătura pe documentele menţionate se aplică de conducătorul entităţii respective sau de altă persoană împuternicită.

(13) Corectări în documentele primare care justifică operaţiunile de casă, bancare, de livrare şi achiziţie a bunurilor economice şi a serviciilor nu se admit.

(14) Contabilului-şef (şefului serviciului contabil) i se interzice să primească spre executare documente privind faptele economice ce contravin actelor legislative şi normative, informînd despre aceasta în scris conducătorul entităţii. Astfel de documente se primesc spre executare numai cu indicaţiile suplimentare în scris ale conducătorului entităţii căruia, ulterior, îi revine răspunderea pentru aceasta.

 

Articolul 20. Documente primare cu regim special

(1) Formularele tipizate cu regim special se utilizează în cazurile:

  1. a) înstrăinării activelor cu transmiterea dreptului de proprietate, cu excepţia valorilor mobiliare;
  2. b) prestării serviciilor, cu excepţia serviciilor financiare prestate de către instituţiile financiare, organizaţiile de microfinanţare, asociaţiile de economii şi împrumut;
  3. c) transportării activelor în cadrul entităţii dezintegrate din punct de vedere teritorial şi în afara entităţii fără transmiterea dreptului de proprietate;
  4. d) achiziţionării activelor şi serviciilor de locaţiune de la furnizori – cetăţeni;
  5. e) transmiterii activelor în leasing, arendă, locaţiune.

(2) Modul de editare, eliberare, procurare, păstrare, evidenţă şi utilizare a formularelor tipizate cu regim special se stabileşte de Guvern.

(3) Entitatea care desfăşoară activitate de întreprinzător şi dispune de un sistem de imprimare automatizat imprimă formulare tipizate cu regim special de sine stătător, cu acordul Ministerului Finanţelor, conform cerinţelor prevăzute de Guvern.

(4) Pentru operaţiunile de export-import al activelor şi serviciilor, drept documente primare pot fi utilizate documentele aplicate în practica internaţională sau cele prevăzute de contract.

(6) Emiterea mai multor documente primare pentru unele şi aceleaşi operaţiuni se interzice, cu excepţia cazurilor în care unul dintre documentele primare cu regim special este factura fiscală.

 

Articolul 21. Evaluarea şi recunoaşterea elementelor contabile

Evaluarea şi recunoaşterea elementelor contabile se efectuează în conformitate cu prevederile I.F.R.S. şi ale actelor normative prevăzute la art.11.

 

Articolul 22. Conturi contabile

(1) Entitatea care aplică sistemul contabil în partidă dublă este obligată să ţină evidenţa activelor, capitalului propriu, datoriilor, consumurilor, cheltuielilor şi veniturilor în baza conturilor contabile.

(2) Nomenclatorul conturilor contabile şi metodologia privind utilizarea acestora sînt stabilite în Planul general de conturi contabile, care se elaborează şi se aprobă de Ministerul Finanţelor.

(3) Entităţile, cu excepţia instituţiilor publice şi a entităţilor care aplică I.F.R.S., în baza Planului general de conturi contabile, elaborează planul de conturi de lucru. Entitatea care aplică I.F.R.S. elaborează planul de conturi propriu, ce corespunde cerinţelor I.F.R.S.

(4) Planul de conturi utilizat de instituţiile publice se elaborează şi se aprobă de Ministerul Finanţelor.

(5) Planul de conturi, inclusiv nomenclatorul grupelor de conturi şi normele metodologice privind aplicarea acestora, utilizat de instituţiile financiare se elaborează şi se aprobă de Banca Naţională.

 

Articolul 23. Registre contabile

(1) Datele din documentele primare şi centralizatoare se înregistrează, se acumulează şi se prelucrează în registrele contabile.

(2) Nomenclatorul şi structura registrelor contabile se stabilesc de către fiecare entitate de sine stătător, pornind de la necesităţile informaţionale proprii, ţinîndu-se cont de normele metodologice şi cerinţele prevăzute la alin.(4).

(3) Ministerul Finanţelor stabileşte registre contabile obligatorii pentru unele categorii de entităţi, cu excepţia entităţilor care aplică I.F.R.S.

(4) Registrul contabil va conţine următoarele elemente obligatorii:

  1. a) denumirea registrului;
  2. b) denumirea entităţii care a întocmit registrul;
  3. c) data începerii şi finisării ţinerii registrului şi/sau perioada pentru care se întocmeşte acesta;
  4. d) data efectuării faptelor economice, grupate în ordine cronologică şi/sau sistemică;
  5. e) etaloanele de evidenţă a faptelor economice;
  6. f) funcţia, numele, prenumele şi semnăturile persoanelor responsabile de întocmirea registrului.

(5) Registrele contabile se întocmesc pe suport de hîrtie sau în formă electronică. Dacă registrul contabil este întocmit în formă electronică, entitatea, la solicitarea organelor autorizate, este obligată să imprime pe cont propriu copia acestuia pe suport de hîrtie.

(6) Registrele contabile obligatorii sînt Cartea mare sau balanţa de verificare şi alte registre centralizatoare, care servesc drept bază pentru întocmirea situaţiilor financiare.

(7) Nomenclatorul şi structura registrelor contabile pentru instituţiile publice se elaborează şi se aprobă de Ministerul Finanţelor.

 

Articolul 24. Inventarierea patrimoniului

(1) Entitatea are obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi pasiv, cel puţin o dată pe an pe parcursul desfăşurării activităţii sale, în cazul reorganizării sau încetării activităţii, precum şi în cazurile prevăzute de Regulamentul privind inventarierea, aprobat de Ministerul Finanţelor.

(2) Modul şi regulile de efectuare a inventarierii se elaborează şi se aprobă de Ministerul Finanţelor.

(3) Regulile specifice de efectuare a inventarierii în ramurile respective se elaborează de organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de alte organe autorizate şi se aprobă de Ministerul Finanţelor.

 

Capitolul IV

CONTABILITATEA ÎN TREZORERIA DE STAT, TREZORERIILE TERITORIALE ALE MINISTERULUI FINANŢELOR ŞI ÎN INSTITUŢIILE PUBLICE

 

Articolul 25. Contabilitatea în Trezoreria de Stat şi în trezoreriile teritoriale ale Ministerului Finanţelor

(1) Contabilitatea în Trezoreria de Stat şi trezoreriile teritoriale ale Ministerului Finanţelor se organizează în baza contabilităţii de casă şi asigură înregistrarea operaţiunilor de încasări şi plăţi în conturile de venituri şi cheltuieli, deschise pe bugete şi pe executori de buget conform clasificaţiei bugetare, precum şi planului de conturi contabile.

(2) În contabilitatea Trezoreriei de Stat şi a trezoreriilor teritoriale ale Ministerului Finanţelor, executorilor de buget li se deschid conturi distincte pentru evidenţa alocaţiilor aprobate şi repartizate, precum şi a cheltuielilor efectuate din:

  1. a) bugetul de stat;
  2. b) bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
  3. c) bugetul asigurărilor sociale de stat;
  4. d) fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală.

(3) Contabilitatea Trezoreriei de Stat şi a trezoreriilor teritoriale ale Ministerului Finanţelor furnizează informaţii cu privire la derularea executării bugetare, aprobate anual prin lege pentru fiecare buget, precum şi în limita disponibilităţilor aflate în conturi.

(4) În contabilitatea Trezoreriei de Stat şi a trezoreriilor teritoriale ale Ministerului Finanţelor se reflectă, în conturi distincte, împrumuturile de stat interne şi externe primite pentru finanţarea deficitelor bugetare, pentru alte acţiuni prevăzute de lege, precum şi pentru plasamentele financiare efectuate din contul curent general al Trezoreriei de Stat şi a trezoreriilor teritoriale ale Ministerului Finanţelor.

(5) Contabilitatea în Trezoreria de Stat şi în trezoreriile teritoriale ale Ministerului Finanţelor cuprinde operaţiunile privind executarea de casă a mijloacelor bugetului public naţional.

(6) Organizarea şi ţinerea contabilităţii în Trezoreria de Stat şi trezoreriile teritoriale ale Ministerului Finanţelor se efectuează potrivit normelor aprobate de Ministerul Finanţelor.

 

Articolul 26. Contabilitatea executării bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală

(1) Contabilitatea executării bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală se organizează şi se ţine de către Casa Naţională de Asigurări Sociale, Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi, respectiv, de către unităţile subordonate lor, potrivit normelor aprobate de Ministerul Finanţelor, şi asigură înregistrarea operaţiunilor privind veniturile şi cheltuielile efectuate la executarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, precum şi privind datoriile achitate pînă la 31 decembrie, evidenţa transferurilor de la bugetul de stat, stabilirea rezultatului executării bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală prin închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli.

(2) Instituţiile publice finanţate de la bugetul asigurărilor sociale de stat şi de la fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală, ai căror conducători au calitatea de executor de buget, organizează şi ţin contabilitatea potrivit bugetului aprobat.

 

Articolul 27. Contabilitatea în instituţiile publice

(1) Obiectul principal al contabilităţii instituţiilor publice îl constituie patrimoniul statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv domeniul public.

(2) Evidenţa, în unităţi cantitative sau valorice, după caz, a fondului funciar, a fondului forestier, a rezervelor de substanţe minerale utile, a celorlalte resurse naturale ale solului şi subsolului se ţine de unităţile care administrează, exploatează şi folosesc bunurile respective.

(3) La finalizarea perioadei de gestiune, executarea bugetară se efectuează potrivit normelor metodologice aprobate de Ministerul Finanţelor, după cum urmează:

  1. a) încheierea executării bugetului de stat – de către trezoreriile teritoriale ale Ministerului Finanţelor şi Trezoreria de Stat;
  2. b) încheierea executării bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale – de către executorii de buget ai bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale;
  3. c) încheierea executării bugetului asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală – de către unităţile Casei Naţionale de Asigurări Sociale, respectiv ale Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină.

(4) Ministerul Finanţelor întocmeşte trimestrial şi anual raportul consolidat al instituţiilor publice, al Trezoreriei de Stat şi al trezoreriilor teritoriale ale Ministerului Finanţelor potrivit structurii stabilite de acesta, care se aprobă în conformitate cu legislaţia.

(5) Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile publice autonome, instituţiile din subordinea acestora, ai căror conducători au calitatea de executor de buget, organizează şi ţin contabilitatea veniturilor, precum şi a angajamentelor şi plăţilor efectuate, potrivit bugetului aprobat.

 

Articolul 28. Prezentarea raportului executării bugetului public naţional

(1) Raportul anual privind executarea bugetului public naţional se prezintă Guvernului de către Ministerul Finanţelor, pentru informare, concomitent cu raportul anual privind executarea bugetului de stat.

(2) Raportul anual privind executarea bugetului public naţional se prezintă Parlamentului de către Guvern, pentru informare, concomitent cu raportul anual privind executarea bugetului de stat.

 

Capitolul V

SITUAŢII FINANCIARE

 

Articolul 29. Prevederi generale

(1) Entităţile de interes public întocmesc şi prezintă situaţii financiare semianuale şi anuale.

(2) Entităţile, cu excepţia instituţiilor publice şi a entităţilor menţionate la alin. (1), întocmesc şi prezintă situaţii financiare anuale, care pot fi:

  1. a) situaţii financiare complete; sau
  2. b) situaţii financiare simplificate.

(21) Situaţiile financiare complete cuprind:

  1. a) bilanţul;
  2. b) situaţia de profit şi pierdere;
  3. c) situaţia modificărilor capitalului propriu;
  4. d) situaţia fluxurilor de numerar;
  5. e) notele la situaţiile financiare.

(22) Situaţiile financiare simplificate cuprind:

  1. a) bilanţul;
  2. b) situaţia de profit şi pierdere;
  3. c) nota explicativă.

(5) Suplimentar la situaţiile financiare, entitatea va prezenta anual raportul conducerii şi raportul auditorului, în cazul în care auditul este obligatoriu.

(6) Situaţiile financiare se întocmesc în conformitate cu prevederile prezentei legi, ale standardelor de contabilitate şi vor oferi imaginea reală şi fidelă a elementelor contabile ale entităţii.

(7) Dacă, în cazuri excepţionale, aplicarea unei prevederi a prezentei legi, a standardelor de contabilitate contrazice prevederilor alin.(6), se va recurge la derogare de la prevederea în cauză pentru a se oferi imaginea reală şi fidelă în sensul alin.(6). Orice derogare, motivele şi efectele acesteia asupra situaţiei patrimoniale şi financiare ale entităţii vor fi prezentate în notele la situaţiile financiare anuale.

(8) Situaţiile financiare includ indicatorii activităţii tuturor filialelor, reprezentanţelor şi subdiviziunilor interioare ale entităţii, indiferent de locul amplasării acestora.

(9) Situaţiile financiare se întocmesc cu utilizarea datelor inventarierii pentru autentificarea existenţei şi stării activelor şi datoriilor.

(10) Situaţiile financiare reflectă valoarea elementelor aferente perioadelor de gestiune curentă şi precedentă. Dacă această valoare nu este comparabilă, datele perioadei precedente vor fi ajustate. Absenţa comparabilităţii şi orice ajustare vor fi prezentate în notele explicative.

 

Articolul 30. Note explicative

(1) Pe lîngă cerinţele specifice prevăzute de standardele de contabilitate, notele explicative cuprind şi următoarele date:

  1. a) denumirea şi adresa juridică a entităţii în care însăşi entitatea raportoare sau o persoană care acţionează în nume propriu, dar din partea entităţii, deţine cel puţin 20% din capitalul statutar, din părţile sociale deţinute sau din acţiunile subscrise, din rezervele şi profitul (pierderea) pentru ultima perioadă de gestiune;
  2. b) denumirea, adresa sediului sau adresa juridică şi forma juridică de organizare a fiecărei entităţi cu răspundere nelimitată al cărei membru este entitatea raportoare cu răspundere limitată;
  3. c) sumele datoriilor cu termenul de prescripţie expirat;
  4. d) valoarea activelor gajate pentru acoperirea datoriilor bilanţiere şi extrabilanţiere;
  5. e) numărul scriptic mediu al salariaţilor pe parcursul perioadei de gestiune divizaţi pe categorii, mărimea salariilor, contribuţiilor în fondurile de pensii, contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală;
  6. f) suma retribuţiilor acordate pe parcursul perioadei de gestiune membrilor organelor administrative, de conducere şi de supraveghere şi alte angajamente apărute sau asumate în legătură cu pensiile membrilor actuali sau ale foştilor membri ai acestor organe, pe categorii;
  7. g) suma avansurilor şi creditelor acordate membrilor organelor specificate la lit.f), cu indicarea ratelor dobînzii, condiţiilor principale de acordare a acestora, sumelor rambursate, precum şi a angajamentelor asumate în numele lor sub garanţii de orice fel.

(2) Dacă aplicarea prevederilor prezentei legi, ale standardelor de contabilitate nu este suficientă pentru a oferi imaginea reală şi fidelă a elementelor contabile ale entităţii, nota explicativă va conţine informaţii suplimentare.

 

Articolul 31. Raportul conducerii

(1) Raportul conducerii va include:

  1. a) prezentarea reală a dezvoltării şi performanţelor activităţii entităţii şi grupului de entităţi;
  2. b) descrierea principalelor riscuri şi incertitudini cu care se confruntă entitatea şi grupul de entităţi;
  3. c) informaţii privind mediul înconjurător şi oportunităţile profesionale ale angajaţilor;
  4. d) orice eveniment important care a avut loc de la finele perioadei de gestiune pînă la prezentarea situaţiilor financiare;
  5. e) perspectivele de dezvoltare a entităţii şi a grupului de entităţi;
  6. f) activităţile entităţii şi ale grupului de entităţi în sfera cercetării şi dezvoltării;
  7. g) informaţii privind răscumpărarea părţilor sociale şi a acţiunilor proprii;
  8. h) informaţii privind existenţa filialelor entităţii.

(2) Raportul conducerii entităţii de interes public va cuprinde un capitol privind guvernanţa corporativă, care va fi inclus ca un document în raportul conducerii, şi va conţine informaţie despre:

  1. a) codul de guvernanţă corporativă aplicat de entitate, cu referinţă la sursa şi locul publicării;
  2. b) gradul cu care entitatea se conformează sau nu prevederilor din codul de guvernanţă corporativă stipulat la lit.a);
  3. c) sistemele de control intern şi gestiune a riscurilor entităţii şi ale grupului de entităţi;
  4. d) împuternicirile şi drepturile organelor de conducere şi ale proprietarilor (asociaţilor, participanţilor, acţionarilor) entităţii, precum şi despre modul de exercitare a acestor împuterniciri şi drepturi;
  5. e) componenţa, modul de funcţionare şi structura organelor de conducere ale entităţii.

 

Articolul 32. Perioada de gestiune

(1) Perioada de gestiune pentru toate entităţile care întocmesc şi prezintă situaţii financiare este anul calendaristic, care cuprinde perioada de la 1 ianuarie pînă la 31 decembrie, cu excepţia: cazurilor de reorganizare şi lichidare a entităţii; entităţilor ale căror entităţi-mamă aplică altă perioadă de raportare financiară; unor categorii de entităţi pentru care Ministerul Finanţelor, în funcţie de particularităţile activităţii acestora, stabileşte o perioadă de gestiune care nu coincide cu anul calendaristic.

(3) Prima perioadă de gestiune se consideră perioada de la data înregistrării de stat a entităţii pînă la 31 decembrie al aceluiaşi an calendaristic. În cazul în care înregistrarea de stat a entităţii are loc după 1 octombrie, prima perioadă de gestiune se consideră, de regulă, perioada de la data înregistrării de stat pînă la 31 decembrie al anului calendaristic ce urmează după anul înregistrării de stat.

(4) Data întocmirii situaţiilor financiare este ultima zi calendaristică a perioadei de gestiune, cu excepţia cazurilor de reorganizare şi lichidare a entităţii.

 

Articolul 34. Cerinţe de raportare în cazul reorganizării entităţii

(1) Ultima perioadă de gestiune pentru entitatea reorganizată, cu excepţia cazurilor de reorganizare prin absorbţie, este perioada de la 1 ianuarie al anului în care a fost efectuată înregistrarea de stat a entităţilor nou-apărute pînă la data acestei înregistrări. La reorganizarea entităţii prin absorbţie, ultima perioadă de gestiune pentru entitatea care se alipeşte (absorbită) la altă entitate (absorbantă) este perioada de la 1 ianuarie al anului în care în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor se efectuează înscrierea privind încetarea activităţii entităţii absorbite pînă la efectuarea acestei înscrieri.

(2) Entitatea reorganizată întocmeşte ultimele situaţii financiare la data care precede data înregistrării de stat a entităţilor nou-apărute (la data efectuării în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor a înscrierii despre încetarea activităţii entităţii absorbite).

(3) Ultimele situaţii financiare vor include datele despre faptele economice care au avut loc în perioada de la data aprobării bilanţului de repartiţie pînă la data înregistrării de stat a entităţilor nou-apărute (data efectuării în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor a înscrierii despre încetarea activităţii entităţii absorbite).

(4) Prima perioadă de gestiune pentru entităţile nou-apărute ca rezultat al reorganizării este perioada de la data înregistrării de stat a acestora pînă la 31 decembrie.

(5) Entităţile nou-apărute în urma reorganizării vor întocmi primele situaţii financiare la data înregistrării de stat a acestora.

(6) Primele situaţii financiare se întocmesc în baza bilanţului de repartiţie şi a datelor despre faptele economice care au avut loc în perioada de la data aprobării bilanţului de repartiţie pînă la data înregistrării de stat a entităţilor nou-apărute în urma reorganizării (data efectuării în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor a înscrierii despre încetarea activităţii entităţii absorbite).

 

Articolul 35. Cerinţe de raportare în cazul lichidării entităţii

(1) Perioada de gestiune pentru entitatea lichidată, cu excepţia instituţiilor publice, este perioada de la 1 ianuarie al anului în care în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor a fost efectuată înscrierea despre lichidare pînă la data efectuării acestei înscrieri.

(2) Ultimele situaţii financiare ale entităţii lichidate, cu excepţia instituţiilor publice, se întocmesc de comisia de lichidare (lichidator) sau de persoana numită de instanţa de judecată în cazul în care entitatea se lichidează din cauza recunoaşterii insolvabilităţii acesteia.

(3) Ultimele situaţii financiare ale entităţii lichidate, cu excepţia instituţiilor publice, se întocmesc la data care precedă data efectuării în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor a înscrierii despre lichidarea entităţii.

(4) Ultimele situaţii financiare ale entităţii lichidate, cu excepţia instituţiilor publice, se întocmesc în baza bilanţului de lichidare aprobat şi a datelor despre faptele economice care au avut loc în perioada de la data aprobării bilanţului de lichidare pînă la data efectuării în Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor a înscrierii despre lichidarea entităţii.

(5) Ultimul raport financiar al instituţiei publice lichidate se întocmeşte de către comisia de lichidare instituită în baza deciziei organului central de specialitate al administraţiei publice, a autorităţii administraţiei publice locale. Instituţiile publice lichidate întocmesc raportul financiar la data lichidării (în volumul raportului financiar anual) şi îl prezintă organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice, autorităţilor administraţiei publice locale.

(6) Activele şi pasivele bilanţului contabil al instituţiei publice şi întreprinderii de stat se transmit succesorului în conformitate cu decizia organului central de specialitate al administraţiei publice, a autorităţii administraţiei publice locale.

 

Articolul 36. Semnarea situaţiilor financiare

(1) Situaţiile financiare vor fi semnate pînă la momentul prezentării lor utilizatorilor de către persoanele ce reprezintă conducerea entităţii, care pot fi:

  1. a) proprietar – în cazul întreprinzătorilor individuali;
  2. b) parteneri – în cazul unui parteneriat;
  3. c) membri ai organului executiv sau, ca alternativă, preşedintele consiliului executiv, în numele consiliului executiv, şi preşedintele consiliului de supraveghere, în numele consiliului de supraveghere – la întreprinderile cu răspundere limitată şi în organizaţiile necomerciale;
  4. d) director al filialei – în cazul unei companii străine;
  5. e) directorul executiv şi membrii consiliului – în cazul altor entităţi nespecificate la lit.a)-d);
  6. f) conducătorul şi contabilul-şef (şeful serviciului contabil) – în cazul instituţiei publice.

(2) Dacă persoanele menţionate la alin.(1):

  1. a) nu sînt capabile să semneze situaţiile financiare, la acestea se anexează o explicaţie a persoanelor care semnează situaţiile financiare respective;
  2. b) refuză să semneze situaţiile financiare, la acestea se anexează o obiecţie scrisă şi semnată, cu indicarea motivului de refuz.

 

Articolul 37. Situaţii financiare consolidate

(1) Entitatea-mamă, suplimentar la situaţiile financiare proprii, întocmeşte situaţiile financiare consolidate în conformitate cu standardele de contabilitate.

(3) Suplimentar la situaţiile financiare consolidate, entitatea va prezenta raportul consolidat al conducerii şi raportul auditorului, dacă situaţiile financiare consolidate au fost supuse auditului.

(4) Situaţiile financiare consolidate se întocmesc, se semnează, se prezintă şi se publică în acelaşi mod ca şi situaţiile financiare proprii ale entităţilor-mame.

(5) Rapoartele financiare consolidate ale instituţiilor publice se întocmesc, se semnează de către organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, autorităţile administraţiei publice locale şi se prezintă Ministerului Finanţelor.

 

Articolul 38. Prezentarea situaţiilor financiare

(1) Entităţile prezintă situaţiile financiare proprietarilor (asociaţilor, participanţilor, acţionarilor) şi Serviciului situaţiilor financiare, cu excepţia instituţiilor publice care prezintă rapoartele financiare în conformitate cu alin.(6) şi (7).

(2) Situaţiile financiare se prezintă şi altor autorităţi publice, instituţii financiare şi utilizatori interesaţi, în baza acordului cu entitatea.

(3) Entităţile care aplică sistemul contabil în partidă dublă, cu excepţia entităţilor de interes public şi a instituţiilor publice, sînt obligate să prezinte:

  1. a) situaţii financiare anuale proprii şi consolidate în termen de 90 de zile următoare anului de gestiune;
  2. b) situaţiile financiare proprii ale entităţii-mamă şi situaţiile financiare consolidate ce reprezintă situaţii financiare integrale la una şi aceeaşi dată.

(4) Entităţile de interes public sînt obligate să prezinte:

  1. a) situaţii financiare semianuale proprii pentru primul semestru în termen de 30 de zile următoare semestrului de gestiune;
  2. b) situaţii financiare anuale proprii şi consolidate în termen de 120 de zile următoare anului de gestiune;
  3. c) situaţiile financiare proprii ale entităţii-mamă şi situaţiile financiare consolidate ce reprezintă situaţii financiare integrale la una şi aceeaşi dată.

(5) Termenul concret de prezentare a situaţiilor financiare pentru fiecare entitate se stabileşte de Serviciul situaţiilor financiare.

(6) Instituţiile publice şi celelalte entităţi ai căror conducători au calitatea de executori de buget întocmesc şi prezintă rapoarte financiare la organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, la autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu termenele şi periodicitatea stabilite de acestea.

(7) Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, autorităţile administraţiei publice locale şi instituţiile publice autonome întocmesc şi prezintă Ministerului Finanţelor rapoarte financiare potrivit normelor aprobate şi în conformitate cu termenele şi periodicitatea stabilite de acesta.

(8) Situaţiile financiare se prezintă pe suport de hîrtie sau în formă electronică (pe suport magnetic sau prin reţeaua Internet).

(9) Data prezentării situaţiilor financiare se consideră data expedierii acestora prin poşta electronică sau data transmiterii efective Serviciului situaţiilor financiare şi altor organe autorizate în conformitate cu art.11.

 

Articolul 39. Răspunderea pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare şi rapoartelor anuale

Persoanele specificate la art.36 răspund pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare şi rapoartelor anuale la Serviciul situaţiilor financiare în conformitate cu art.44.

 

Articolul 40. Auditul situaţiilor financiare

(1) Situaţiile financiare ale entităţilor supuse auditului obligatoriu vor fi plasate în reţeaua Internet pe pagina oficială a entităţii şi a organului căruia i se prezintă situaţiile financiare şi vor fi puse la dispoziţia utilizatorilor.

(2) Auditul situaţiilor financiare se efectuează în conformitate cu Legea privind activitatea de audit.

 

Articolul 41. Sistemul de control intern şi auditul intern

(1) Entitatea este obligată să organizeze un sistem de control intern. Răspunderea pentru organizarea şi aplicarea controlului intern o poartă persoanele specificate la art.13 alin.(1).

(2) Auditul intern este obligatoriu pentru instituţiile financiare şi poate fi efectuat de auditorii interni sau externi independenţi.

(3) Entitatea pentru care auditul intern nu este obligatoriu poate crea o structură de audit intern sau antrena în acest scop auditori independenţi.

 

Articolul 42. Corectarea erorilor contabile

(1) Corectări nestipulate în documentele primare şi în registrele contabile nu se admit.

(2) Corectarea înregistrărilor contabile eronate se confirmă prin notă contabilă, cu condiţia respectării cerinţelor prevăzute la art.19 alin.(6).

(3) În cazul corectării erorilor care generează pierderi contabile reportate, acestea vor fi acoperite pînă la efectuarea oricărei repartizări de profit. În notele la situaţiile financiare vor fi prezentate informaţii suplimentare cu privire la erorile constatate.

(4) Data corectării erorilor contabile se consideră data întocmirii notei contabile.

(5) Data comiterii erorii contabile se consideră data întocmirii documentului primar la care se face referire în nota contabilă.

(6) Erorile constatate după aprobarea şi prezentarea situaţiilor financiare se corectează în conformitate cu standardele de contabilitate.

 

Articolul 43. Păstrarea documentelor primare, registrelor contabile şi situaţiilor financiare

(1) Entitatea este obligată să păstreze pe suport de hîrtie sau în formă electronică documentele contabile care includ: documentele primare, registrele contabile, situaţiile financiare şi alte documente aferente organizării şi ţinerii contabilităţii (denumite în cele ce urmează documente contabile).

(2) Documentele contabile vor fi sistematizate şi păstrate în termenele şi conform regulilor prevăzute de Organul de Stat pentru Supravegherea şi Administrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova.

(3) Răspunderea pentru organizarea păstrării şi integritatea documentelor contabile o poartă conducătorul entităţii. În cazul destituirii conducătorului entităţii sau a persoanei responsabile de păstrarea documentelor contabile, aceste documente se transmit persoanei nou-numite. Transmiterea se efectuează prin întocmirea unui proces-verbal de predare-primire, în prezenţa comisiei, cu indicarea, în compartimentele respective ale acestuia, a categoriilor concrete şi a termenelor de păstrare a documentelor, precum şi a documentelor care lipsesc.

(4) La păstrarea documentelor contabile, entităţile sînt obligate să asigure protejarea acestora de corectări.

(5) Documentele contabile pot fi ridicate (sechestrate) de către organele autorizate. Conducătorul entităţii sau persoana autorizată de acesta sînt obligaţi, în prezenţa reprezentanţilor organelor care ridică (sechestrează) documentele, să facă copii de pe acestea, cu indicarea temeiului şi datei ridicării (sechestrării). Copiile respective se certifică prin semnăturile persoanelor care au ridicat (sechestrat) documentele. Pentru documentele ridicate (sechestrate) se întocmeşte un proces-verbal care se semnează de reprezentantul organului ce ridică (sechestrează) şi de conducătorul entităţii respective sau de persoana autorizată de acesta.

(6) În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii documentelor contabile, conducătorul entităţii este obligat să le restabilească în termen de pînă la 2 luni, începînd cu data constatării faptului respectiv.

 

Articolul 44. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi

Persoanele vinovate de încălcarea prezentei legi, care se eschivează de la ţinerea contabilităţii, aplică incorect standardele de contabilitate, precum şi cele care falsifică premeditat documentele primare, registrele contabile, situaţiile financiare şi rapoartelor anuale, sînt trase la răspundere disciplinară, materială, administrativă sau penală, după caz, conform legislaţiei.

 

Articolul 45. Acces la informaţiile contabile

(1) Documentele contabile specificate la art. 43 alin.(1) sînt considerate proprietate a entităţii.

(2) Entitatea prezintă documentele contabile la cererea organelor autorizate.

 

Capitolul VI

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

 

Articolul 46

Guvernul, în termen de 6 luni:

  1. a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
  2. b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
  3. c) va iniţia negocierile cu Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate privind acceptarea şi implementarea S.I.R.F. în Republica Moldova;
  4. d) va elabora şi aproba Regulamentul Consiliului consultativ de pe lîngă Ministerul Finanţelor şi componenţa nominală a acestuia;
  5. e) va completa şi modifica Regulamentul Biroului Naţional de Statistică.

 

Articolul 47

(1) Entitatea care va aplica pentru prima dată I.F.R.S. se va călăuzi de prevederile I.F.R.S. 1 “Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară”.

(2) Entitatea de interes public este obligată să aplice, începînd cu 1 ianuarie 2011, I.F.R.S. la întocmirea situaţiilor financiare.

Entităţile prevăzute la art.4 alin.(1) şi (2) sînt încurajate să aplice I.F.R.S. conform politicilor contabile pînă la 1 ianuarie 2011.

(3) Ministerul Finanţelor, în termen de 6 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va elabora şi va aproba S.N.C. în conformitate cu I.F.R.S., precum şi alte acte normative prevăzute la art.11 alin.(2) lit.a), cu excepţia S.N.C.S.P.

(4) Ministerul Finanţelor va elabora şi va aproba S.N.C.S.P. conform planului de implementare aprobat de Guvern.

 

Articolul 48

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2008.

(2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă:

Legea contabilităţii nr.426-XIII din 4 aprilie 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.28, art.321; republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.87-90, art.398);

art.VI din Legea nr.757-XV din 21 decembrie 2001 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.17-19, art.58);

art.I din Legea nr.1276-XV din 25 iulie 2002 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.117-119, art.958).

 

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                   Marian LUPU