Limba

INDICAŢII METODICE PRIVIND CONTABILITATEA COSTURILOR DE PRODUCŢIE ŞI CALCULAŢIA COSTULUI PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR

*

Ministerul Finanţelor Republicii Moldova

(Monitorul Oficial Nr. 233-237 din 22 octombrie 2013)

Aceasta și celelalte legi, importante pentru activitatea întreprinderii Dvs. în Moldova, le puteți găsi în baza de date Lobby.

Introducere

  1. Prezentele indicaţii metodice sînt elaborate pornind de la necesitatea stabilirii unor reguli (norme) generale privind contabilizarea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor fabricate/serviciilor prestate.

 

Obiectiv

  1. Obiectivul prezentelor indicaţii metodice constă în stabilirea modului de contabilizare a costurilor de producţie şi de calculaţie a costului produselor fabricate/serviciilor prestate.

 

Domeniu de aplicare

  1. Prezentele indicaţii metodice sînt aplicabile entităţilor care utilizează standardele naţionale de contabilitate şi desfăşoară activităţi de producţie şi/sau de prestări servicii.
  2. Prezentele indicaţii metodice nu reglementează modul de contabilizare a costurilor aferente:

1) stocurilor procurate sau primite de la terţi (SNC „Stocuri”);

2) imobilizărilor necorporale şi corporale (SNC „Imobilizări necorporale şi corporale);

3) contractelor de construcţie (SNC „Contracte de construcţii”);

4) activelor primite în leasing financiar (SNC „Contracte de leasing”);

5) investiţiilor financiare (SNC „Creanţe şi investiţii financiare”);

6) activelor cu ciclu lung de producţie (SNC „Costurile îndatorării”);

7) investiţiilor imobiliare (SNC „Investiţii imobiliare”);

8) activelor biologice şi produselor agricole (SNC „Particularităţile contabilităţii în agricultură”).

 

Definiţii

  1. În prezentele indicaţii metodice noţiunile utilizate semnifică:

Activităţi de bază – activităţi legate de fabricaţia produselor şi/sau de prestarea serviciilor ce constituie scopul activităţii entităţii.

Activităţi auxiliare – activităţi de deservire a activităţilor de bază ale entităţii (de exemplu, fabricaţia ambalajului şi instrumentelor, deservirea cu transport, furnizarea diferitelor tipuri de energie, reparaţia mijloacelor fixe).

Calculaţia costului – totalitatea procedeelor folosite pentru determinarea costului produselor fabricate/serviciilor prestate.

Costuri de producţie – resurse exprimate valoric şi consumate pentru fabricaţia produselor/prestarea serviciilor.

Costuri directe – costuri care pot fi atribuite unui anumit obiect de calculaţie în mod direct fără calcule intermediare.

Costuri repartizabile – costuri care pot fi atribuite unui anumit obiect de calculaţie, doar după calcule intermediare de repartizare.

Costuri indirecte de producţie – costuri legate de gestiunea şi deservirea subdiviziunilor de producţie ale entităţii.

Obiect de calculaţie – produs, lucrare, serviciu, comandă, grupă de produse (servicii) pentru care se calculează costul.

Obiect de evidenţă a costurilor – loc (centru) de apariţie a costurilor (de exemplu, activitate, secţie, sector, fază), produs, lucrare, serviciu, comandă, grupă de produse (servicii) pe care se ţine contabilitatea costurilor de producţie.

Perioadă de calculaţie – perioadă pentru care se calculează costul produselor fabricate/serviciilor prestate (de exemplu, lună, trimestru, an).

Proces de producţie – totalitatea operaţiunilor aferente fabricării produselor/prestării serviciilor.

Produse finite – bunuri care au parcurs în întregime stadiile procesului de producţie şi nu necesită prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, au fost supuse probelor tehnice şi recepţiei, sînt integral completate şi pot fi depozitate în vederea vînzării sau livrate direct cumpărătorilor.

Producţia în curs de execuţie – bunuri care nu au trecut toate stadiile de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor tehnice şi recepţiei sau necomplectate în întregime, precum şi costurile aferente serviciilor şi lucrărilor în curs de execuţie.

Produse secundare – bunuri care se obţin în procesul de producţie concomitent cu produsele principale şi au o importanţă secundară şi valoare nesemnificativă faţă de acestea.

Producţii şi unităţi de deservire – subdiviziuni ale entităţii cu destinaţie social-culturală (de exemplu, cantine, cămine, centre de agrement-sport, case de odihnă, instituţii preşcolare).

Semifabricate – bunuri al căror proces de producţie a fost finalizat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care sînt supuse în continuare prelucrării în altă secţie (fază de fabricaţie) sau se livrează cumpărătorilor.

Servicii – lucrări executate de către entitate pentru terţi şi/sau subdiviziuni interne (de exemplu, servicii de transport, reparaţie, intermediere, consultanţă, instruire, agrement-sport, telefonie, internet, turism, lucrări de instalare a utilajului).

 

Reguli generale

  1. Entităţile care desfăşoară activităţi de producţie şi/sau de prestări servicii au obligaţia să ţină contabilitatea costurilor de producţie şi să calculeze costul produselor fabricate/serviciilor prestate.
  2. Costurile de producţie se recunosc în baza contabilităţii de angajamente în perioada în care acestea au fost efectiv suportate. În acest scop este necesară contabilizarea separată a:

1) costurilor curente, care cuprind costurile suportate şi recunoscute în perioada curentă (luna, trimestrul, anul) (de exemplu, costul materialelor consumate, salariile calculate muncitorilor de bază, energia electrică consumată);

2) costurilor anticipate, care cuprind costurile efectuate în perioada curentă, dar care se referă la perioadele viitoare (de exemplu, costurile aferente reparaţiilor mijloacelor fixe, certificărilor, expertizelor, evaluărilor);

3) costurilor preliminate, care cuprind costurile ce urmează a fi suportate în perioadele viitoare, dar se recunosc în perioada curentă (de exemplu, provizioanele privind concediile de odihnă ale muncitorilor de bază).

  1. Costurile de producţie se evaluează la valoarea contabilă a stocurilor consumate, suma retribuţiilor efectiv calculate personalului încadrat nemijlocit în procesul de fabricaţie a produselor/prestare a serviciilor, suma contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală aferente retribuţiilor calculate, suma amortizării activelor imobilizate cu destinaţie de producţie, valoarea serviciilor procurate de la terţi etc.
  2. Contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor fabricate/serviciilor prestate se delimitează pe perioade de calculaţie.
  3. Contabilitatea costurilor de producţie se ţine separat pe activităţile de bază şi auxiliare. Conform politicilor contabile, în cadrul activităţilor de bază şi auxiliare contabilitatea costurilor de producţie poate fi ţinută pe subdiviziuni (de exemplu, secţii, ateliere, linii), tipuri de produse/servicii şi alte direcţii stabilite de entitate.
  4. Costurile produselor finite şi serviciilor se delimitează de costurile producţiei/serviciilor în curs de execuţie.
  5. Contabilitatea costurilor de producţie se ţine pe articole de costuri care cuprind:

1) costuri materiale directe şi repartizabile;

2) costuri cu personalul directe şi repartizabile;

3) costuri indirecte de producţie.

  1. Entitatea poate modifica nomenclatorul articolelor de costuri prevăzut în pct. 12 din prezentele indicaţii metodice în funcţie de particularităţile organizaţional-tehnologice, necesităţile informaţionale, precum şi de semnificaţia anumitor tipuri de costuri (de exemplu, în ramura extractivă poate fi prevăzut un articol suplimentar de costuri – amortizarea resurselor minerale, în industria energetică – amortizarea mijloacelor fixe).
  2. Nomenclatorul, componenţa şi modul de contabilizare a costurilor de producţie, obiectele de evidenţă a costurilor şi de calculaţie, perioada şi metodele de calculaţie a costului produselor fabricate/serviciilor prestate se stabilesc în politicile contabile ale entităţii.
  3. În baza prezentelor indicaţii metodice pot fi elaborate şi aprobate în modul stabilit de legislaţie indicaţii metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor fabricate şi serviciilor prestate în diferite ramuri/sectoare ale economie naţionale ţinînd cont de particularităţile acestora.
  4. În conformitate cu politicile contabile ale entităţii, contabilitatea costurilor de producţie poate fi ţinută:

1) cu aplicarea conturilor de gestiune;

2) fără aplicarea conturilor de gestiune.

Modul de contabilizare a costurilor de producţie se alege de către fiecare entitate de sine stătător în funcţie de mărimea, particularităţile organizaţional-tehnologice şi necesităţile informaţional-decizionale ale acesteia.

 

Contabilitatea costurilor de producţie cu aplicarea conturilor de gestiune

  1. Contabilitatea costurilor de producţie cu aplicarea conturilor de gestiune se recomandă entităţilor care confecţionează diferite tipuri de produse şi/sau prestează diferite tipuri de servicii. În cazul aplicării conturilor de gestiune costurile de producţie se contabilizează în modul prevăzut în pct. 18 – 46 din prezentele indicaţii metodice.

 

Costuri de producţie ale activităţilor de bază

  1. Costurile de producţie ale activităţilor de bază reprezintă costurile ce ţin de fabricaţia produselor şi/sau prestarea serviciilor ce constituie scopul activităţii entităţii.

Costuri materiale directe şi repartizabile

  1. Costurile materiale reprezintă valoarea contabilă a stocurilor sau altor resurse materiale utilizate nemijlocit la fabricaţia produselor/prestarea serviciilor. În funcţie de modul de includere în costul produselor fabricate/serviciilor prestate, costurile materiale se divizează în:

1) costuri materiale directe – sînt legate de fabricaţia unui tip de produs sau de prestarea unui tip de serviciu şi pot fi identificate uşor şi exact pe obiecte de evidenţă a costurilor şi de calculaţie nemijlocit prin observare şi măsurare;

2) costuri materiale repartizabile – sînt legate de fabricaţia produselor cuplate şi pot fi atribuite obiectelor de calculaţie prin repartizare.

  1. Costurile materiale directe şi repartizabile aferente fabricaţiei produselor includ costurile privind:

1) materiile prime şi materialele, care constituie baza produselor sau o componentă indispensabilă la fabricaţia acestora;

2) articolele accesorii (piesele de completare) şi semifabricatele supuse asamblării sau prelucrării suplimentare la entitatea respectivă;

3) serviciile cu caracter de producţie prestate de terţi (de exemplu, privind executarea unor operaţii distincte pentru fabricaţia produselor, prelucrarea materiilor prime şi materialelor);

4) combustibilul de toate tipurile, consumat în scopuri tehnologice;

5) energia de toate tipurile (de exemplu, energia electrică, termică, aerul comprimat, frigul, apa), consumată în scopuri tehnologice;

6) ambalajul şi materialele de ambalat consumate în subdiviziunile de producţie;

7) alte costuri materiale directe şi repartizabile aferente fabricaţiei produselor.

  1. Costurile materiale directe şi repartizabile aferente prestării serviciilor includ costurile privind:

1) materialele, care constituie o componentă indispensabilă la prestarea serviciilor;

2) piesele de schimb consumate în scopuri tehnologice;

3) serviciile cu caracter de producţie prestate de terţi (de exemplu, privind executarea unor operaţii distincte pentru prestarea serviciilor);

4) combustibilul de toate tipurile, carburanţii şi lubrifianţii consumaţi în scopuri tehnologice;

5) energia de toate tipurile (de exemplu, energia electrică, termică, aerul comprimat, frigul, apa), consumată în scopuri tehnologice;

6) alte costuri materiale directe şi repartizabile aferente prestării serviciilor.

  1. Conform politicilor contabile ale entităţii, materialele consumate la prestarea serviciilor pot fi înregistrate ca operaţiuni separate de ieşire a stocurilor în conformitate cu SNC „Stocuri”. În acest caz, valoarea materialelor consumate nu se include în costul serviciilor prestate.
  2. Costurile materiale directe şi repartizabile aferente activităţilor de bază se contabilizează separat pe obiecte de evidenţă şi de calculaţie a costurilor. Aceste costuri se recunosc în perioada utilizării efective a stocurilor sau altor resurse materiale în procesul de fabricaţie a produselor şi/sau de prestare a serviciilor şi se înregistrează ca majorare a costurilor activităţilor de bază şi diminuare a stocurilor sau majorare a datoriilor curente. Stocurile consumate se evaluează în conformitate cu SNC „Stocuri”.
  3. Costurile materiale repartizabile apar la prelucrarea complexă a materialelor, în cazul în care dintr-un tip de material se fabrică concomitent mai multe tipuri de produse cuplate (de exemplu, la producerea smîntînii din lapte integral se obţine simultan şi lapte degresat). Aceste costuri se atribuie produselor cuplate proporţional normelor de consum a materialelor, volumului produselor fabricate (în expresie cantitativă sau convenţional-cantitativă) sau altei baze stabilite în politicile contabile ale entităţii.

Exemplul 1. În septembrie 201X prin prelucrarea complexă a materialului „X” au fost obţinute concomitent 300 unităţi de produs „A” şi 200 kg de produs „B”. În acest scop s-a consumat 5 824 kg de material „X” costul unitar al căruia constituie 150 lei.

Conform politicilor contabile ale entităţii, costurile de producţie se înregistrează prin aplicarea conturilor de gestiune, costurile materiale repartizabile se atribuie pe tipuri de produse cuplate proporţional consumului normativ al materialelor. Norma de consum a materialului „X” pentru o unitate a produsului „A” constituie 8 kg, iar pentru o unitate a produsului „B” – 14 kg.

În baza datelor din exemplu, costurile materiale repartizabile totale constituie 873 600 lei (5 824 kg x 150 lei) şi se atribuie produselor distincte conform calculului prezentat în tabelul 1.

 

Tabelul 1

 

Repartizarea costurilor materiale pe tipuri de produse proporţional consumului normativ al materialelor

 

Tipuri de produse Unitatea de măsură Volumul efectiv de producţie Norma de consum, kg Consumul normativ de material, kg Coeficient de repartizare Consumul efectiv de material, kg Costurile materiale repartizabile, lei
1 2 3 4 5 6 = ∑7 : ∑5 7 = 5 x 6 8
„A” buc. 300 8 2 400 1,12 2 688 403 200
„B” kg 200 14 2 800 1,12 3 136 470 400
Total 5 200 5 824 873 600

 

 

Potrivit calculelor din tabelul 1, costurile materiale repartizabile suportate în septembrie 201X se contabilizează ca majorare a costurilor activităţilor de bază în sumă de 403 200 lei pentru produsul „A” şi 470 400 lei pentru produsul „B” concomitent cu diminuarea stocurilor în sumă de 873 600 lei.

  1. Produsele secundare obţinute în procesul de producţie se evaluează conform SNC „Stocuri” la valoarea realizabilă netă. Valoarea produselor secundare se deduce din costul produsului principal sau al produselor cuplate şi se contabilizează ca majorare a stocurilor şi diminuare a costurilor activităţilor de bază. În cazul fabricaţiei produselor cuplate, valoarea realizabilă netă a produselor secundare se repartizează între cele cuplate proporţional cantităţii, valorii materialului iniţial consumat sau altei baze stabilite în politicile contabile ale entităţii.

Exemplul 2. Utilizînd datele din exemplul 1, să admitem că entitatea în septembrie 201X în procesul prelucrării materialului „X” a obţinut suplimentar şi produsul secundar „C” în cantitate de 364 kg. Valoarea realizabilă netă a unei unităţi de produs „C” constituie 40 lei. Conform politicilor contabile ale entităţii valoarea produsului secundar se repartizează între produsele cuplate proporţional cantităţii efective a materialului consumat.

În baza datelor din exemplu, valoarea realizabilă netă a produsului secundar constituie 14 560 lei (364 kg x 40 lei) şi se atribuie tipurilor de produse cuplate conform calculului prezentat în tabelul 2.

 

Tabelul 2

 

Repartizarea valorii produsului secundar pe tipuri de produse cuplate proporţional cantităţii materialului iniţial consumat

 

Tipuri de produse Consumul efectiv de material, kg Coeficient de repartizare Valoarea produsului secundar, lei
1 2 3 = ∑4 :∑2 4
„A” 2 688 2,5 6 720
„B” 3 136 2,5 7 840
Total 5 824 14 560

 

 

Potrivit calculelor din tabelul 2, produsul secundar obţinut de entitate în septembrie 201X se contabilizează ca majorare a stocurilor în sumă de 14 560 lei concomitent cu diminuarea costurilor activităţilor de bază în sumă de 6 720 lei pentru produsul „A” şi 7 840 lei pentru produsul „B”.

  1. Deşeurile recuperabile obţinute în procesul de producţie se evaluează conform SNC „Stocuri” la valoarea justă. Valoarea deşeurilor recuperabile se deduce din costul produsului principal sau costul produselor cuplate şi se contabilizează ca majorare a stocurilor şi diminuare a costurilor activităţilor de bază. În cazul fabricaţiei produselor cuplate, valoarea justă a deşeurilor recuperabile se repartizează între tipurile de produse cuplate proporţional normelor deşeurilor sau altei baze stabilite în politicile contabile ale entităţii.
  2. Consumul energiei de toate tipurile (de exemplu, energiei electrice, termice, aerului comprimat, frigului, apei) în scopuri tehnologice se contabilizează ca majorare a costurilor activităţilor de bază şi majorare a datoriilor curente sau diminuare a costurilor activităţilor auxiliare. Dacă consumurile energiei nu pot fi identificate distinct pe obiecte de calculaţie, ele se repartizează proporţional normelor de consum a energiei, capacităţii de consum şi numărului de maşini-ore lucrate sau altei baze stabilite în politicile contabile ale entităţii.
  3. Serviciile cu caracter de producţie primite de la terţi în procesul fabricaţiei produselor şi prestării serviciilor se contabilizează ca majorare concomitentă a costurilor activităţilor de bază şi datoriilor curente.

Costuri cu personalul directe şi repartizabile

  1. Costurile cu personalul directe şi repartizabile reprezintă remuneraţiile, contribuţiile şi alte plăţi aferente personalului încadrat nemijlocit în procesul de fabricaţie a produselor şi/sau de prestare a serviciilor. Aceste costuri includ:

1) retribuţiile pentru munca prestată, timpul efectiv lucrat, calculate potrivit formelor şi sistemelor de retribuire a muncii aplicate de entitate;

2) sporurile şi adaosurile la salarii, calculate personalului;

3) premiile calculate pentru rezultatele obţinute;

4) remunerarea concediilor de odihnă anuale şi suplimentare a personalului încadrat în procesul de fabricaţie a produselor/de prestare a serviciilor sau provizioanele constituie în aceste scopuri, plata orelor cu înlesniri pentru adolescenţi, pentru îndeplinirea atribuţiilor de stat şi alte plăţi obligatorii în conformitate cu legislaţia în vigoare;

5) alte retribuţii personalului încadrat nemijlocit în procesul de producţie a produselor şi/sau de prestare a serviciilor;

6) contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală aferente retribuţiilor personalului încadrat nemijlocit în fabricaţia produselor şi/sau prestarea serviciilor.

  1. Costurile cu personalul directe şi repartizabile se recunosc în perioada calculării acestora şi se contabilizează ca majorare concomitentă a costurilor activităţilor de bază şi datoriilor curente.
  2. Costurile cu personalul directe (de exemplu, retribuţiile muncitorilor de bază calculate conform sistemului de salarizare în acord) se includ direct în costul produselor/serviciilor distincte.
  3. Costurile cu personalul repartizabile se includ în costul produselor/serviciilor distincte proporţional salariilor tarifare (normative), retribuţiilor calculate în acord sau altei baze stabilite în politicile contabile ale entităţii.

Exemplul 3. În mai 201X muncitorilor unei secţii de bază a entităţii s-au calculat salariile conform sistemului de salarizare:

– în acord, în suma de 86 300 lei pentru fabricaţia produsului „A” şi 52 700 lei pentru fabricaţia produsului „B”;

– în regie în suma de 48 650 lei pentru fabricaţia produsului „A” şi „B”.

Conform politicilor contabile ale entităţii, costurile de producţie se înregistrează prin aplicarea conturilor de gestiune, salariile muncitorilor de bază calculate în regie se repartizează pe obiecte de calculaţie proporţional salariilor calculate în acord.

În baza datelor din exemplu, salariile muncitorilor de bază se atribuie produselor distincte conform calculului prezentat în tabelul 3.

 

Tabelul 3

Repartizarea salariilor muncitorilor de bază pe tipuri de produse

 

Tipuri de produse Salarii calculate în acord, lei Coeficient de repartizare Salarii calculate în regie, lei Total salariile muncitorilor de bază, lei
1 2 3=∑4 :∑2 4 =2 x3 5 = 2 + 4
„A” 86 300 0,35 30 205 116 505
„B” 52 700 0,35 18 445 71 145
Total 139 000 48 650 187 650

 

 

Potrivit calculelor din tabelul 3, costurile privind salariile muncitorilor de bază se contabilizează ca majorare a costurilor activităţilor de bază în sumă de 116 505 lei pentru produsul „A” şi 71 145 lei pentru produsul „B” concomitent cu majorarea datoriilor curente în sumă de 187 650 lei.

  1. Contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală ale angajatorului se includ în costul produselor/serviciilor distincte proporţional retribuţiilor personalului încadrat nemijlocit în producerea produselor şi/sau prestarea serviciilor. Aceste contribuţii şi prime se contabilizează ca majorare concomitentă a costurilor activităţilor de bază şi datoriilor curente.

Costuri indirecte de producţie

  1. Costurile indirecte de producţie includ:

1) amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale cu destinaţie de producţie;

2) costurile de întreţinere, deservire şi reparaţie a imobilizărilor corporale cu destinaţie de producţie;

3) plata pentru leasingul operaţional (arendă, locaţiune) al activelor cu destinaţie de producţie;

4) retribuţiile calculate şi contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală ale personalului administrativ şi de deservire a subdiviziunilor de producţie ale entităţii;

5) costurile aferente perfecţionării tehnologiilor, organizării producţiei, îmbunătăţirii calităţii produselor/serviciilor;

6) costul (uzura) obiectelor de mică valoare şi scurtă durată utilizate în subdiviziunile de producţie ale entităţii;

7) costurile de asigurare a tehnicii securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi a condiţiilor normale de lucru în subdiviziunile de producţie ale entităţii;

8) costurile serviciilor de pază a subdiviziunilor de producţie ale entităţii;

9) costurile de delegare în scopuri de producţie a lucrătorilor încadraţi în procesul fabricaţiei produselor/prestării serviciilor;

10) costurile serviciilor activităţilor auxiliare aferente fabricaţiei produselor/prestării serviciilor (de exemplu, energiei electrice şi termice de producţie proprie);

11) alte costuri indirecte legate de gestiunea şi deservirea subdiviziunilor de producţie.

  1. Costurile indirecte de producţie se contabilizează separat de costurile activităţilor de bază şi auxiliare şi se înregistrează ca majorare a costurilor indirecte de producţie şi majorare a datoriilor curente, amortizării imobilizărilor necorporale şi corporale, diminuare a stocurilor, costurilor activităţilor auxiliare etc.
  2. Costurile indirecte de producţie se repartizează în conformitate cu SNC „Stocuri” şi se contabilizează ca majorare a cheltuielilor curente, costurilor activităţilor de bază şi auxiliare şi diminuare a costurilor indirecte de producţie.

 

Particularităţile contabilităţii costurilor de producţie ale activităţilor auxiliare

  1. Costurile de producţie ale activităţilor auxiliare reprezintă costurile legate de:

1) producerea ambalajelor;

2) furnizarea diferitor tipuri de energie (de exemplu, energiei electrice, termice, aerului comprimat, frigului, apei);

3) deservirea cu transport;

4) reparaţia mijloacelor fixe;

5) fabricaţia instrumentelor, echipamentelor speciale, pieselor de schimb etc.;

6) fabricaţia altor produse sau prestarea altor servicii cu caracter auxiliar pentru necesităţile interne ale entităţii şi/sau destinate livrării terţilor.

  1. Costurile materiale, cu personalul şi indirecte de producţie ale activităţilor auxiliare se contabilizează în conformitate cu pct. 19-36 din prezentele indicaţii metodice. Aceste costuri se înregistrează ca majorare a costurilor activităţilor auxiliare şi majorare a datoriilor curente, amortizării imobilizărilor necorporale şi corporale, uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, diminuare a stocurilor etc.
  2. Dacă în cadrul unei activităţi auxiliare se prestează un tip de servicii (se fabrică un tip de produse), toate costurile aferente se contabilizează ca directe. În caz contrar, se evidenţiază în mod separat costurile directe şi repartizabile ale activităţii auxiliare şi costurile indirecte aferente deservirii şi gestiunii activităţii auxiliare.
  3. Serviciile prestate şi produsele transmise reciproc între subdiviziunile (secţiile) auxiliare ale entităţii se evaluează la cost normativ (planificat) sau în alt mod stabilit în politicile contabile ale entităţii. Costul acestor servicii/produse se contabilizează ca majorare a costurilor unui tip şi diminuare a costurilor altui tip de activităţi auxiliare.
  4. Serviciile/produsele subdiviziunilor auxiliare, cu excepţia serviciilor/produselor reciproce, se evaluează la cost efectiv care se determină prin relaţia:

 

 

 

 

Cost efectiv unitar al serviciului/produsului activităţii auxiliare

 

 

 

 

 

=

Costuri de producţie, cu excepţia costului serviciilor/produselor reciproc primite

 

 

 

+

Costul serviciilor/

produselor reciproc primite

 

 

Costul serviciului/ produsului reciproc prestat/ transmis

 

Cantitatea totală a serviciului/produsului activităţii auxiliare

 

 

Cantitatea serviciului/produsului reciproc prestat/transmis

 

 

 

  1. Costul serviciilor/produselor subdiviziunilor auxiliare, cu excepţia serviciilor/produselor reciproce, se contabilizează ca diminuare a costurilor activităţilor auxiliare concomitent cu majorarea:

1) activelor – la includerea costului serviciilor/produselor subdiviziunilor auxiliare în costul de intrare a imobilizărilor corporale, la reparaţia (modernizarea) imobilizărilor corporale cu respectarea condiţiilor de capitalizare conform SNC „Imobilizări necorporale şi corporale”, la fabricaţia activelor în subdiviziunile auxiliare;

2) costurilor activităţilor de bază – la prestarea/transmiterea serviciilor/produselor subdiviziunilor auxiliare către subdiviziunile activităţilor de bază;

3) cheltuielilor curente – la livrarea serviciilor/produselor subdiviziunilor auxiliare la terţi, în scopuri de distribuire, administrative sau de ieşire a activelor imobilizate şi circulante etc.

Exemplul 4. O entitate dispune de o secţie de transport şi o cazangerie care prestează servicii secţiilor de bază, oficiului entităţii, terţilor şi reciproc una la alta. Conform politicilor contabile ale entităţii, costurile de producţie se înregistrează prin aplicarea conturilor de gestiune, livrările reciproce dintre secţiile auxiliare se evaluează la cost planificat. Pentru septembrie 201X costul planificat al serviciilor prestate de secţia de transport constituie 4,3 lei pe t/km, iar costul planificat al aburilor produşi de cazangerie – 1,1 lei/m3.

În septembrie 201X secţia de transport a prestat servicii în volum de 10 920 t/km, inclusiv 6 500 t/km pentru secţiile de bază, 2 620 t/km – pentru oficiul entităţii, 340 t/km – pentru cazangerie şi 1 460 t/km – pentru terţi. În această lună secţia de transport a suportat costuri în sumă de 48 438 lei, cu excepţia costului aburului consumat în volum de 2 500 m3.

În baza datelor din exemplu, entitatea în septembrie 201X contabilizează costul aburului consumat în secţia de transport în sumă de 2 750 lei (2 500 m3 x 1,1 lei) – ca majorare a costurilor activităţilor auxiliare (secţiei de transport) şi diminuare a costurilor activităţilor auxiliare (cazangerie).

În septembrie 201X costul efectiv al serviciilor secţiei de transport constituie 4,7 lei pe t/km (48 438 lei + 2 750 lei – 340 t/km x 4,3 lei pe t/km) : (10 920 t/km – 340 t/km).

Entitatea decontează costurile secţiei de transport aferente serviciilor prestate în septembrie 201X pentru:

– secţiile de bază – ca majorare a costurilor activităţilor de bază şi diminuare a costurilor activităţilor auxiliare (secţiei de transport) în sumă de 30 550 lei (6 500 t/km x 4,7 lei pe t/km);

– oficiul entităţii – ca majorare a cheltuielilor curente şi diminuare a costurilor activităţilor auxiliare (secţiei de transport) în sumă de 12 314 lei (2 620 t/km x 4,7 lei pe t/km);

– terţi – ca majorare a cheltuielilor curente şi diminuare a costurilor activităţii auxiliare (secţiei de transport) în sumă de 6 862 lei (1 460 t/km x 4,7 lei pe t/km);

– cazangerie – ca majorare a costurilor activităţilor auxiliare (cazangerie) şi diminuare a costurilor activităţilor auxiliare (secţiei de transport) în sumă de 1 462 lei (340 t/km x 4,3 lei pe t/km).

 

Contabilitatea pierderilor de producţie

  1. Pierderile de producţie cuprind pierderile de stocuri, aferente personalului (de exemplu, retribuţiile aferente staţionărilor prevăzute de procesul tehnologic), rebuturile şi alte pierderi similare înregistrate în procesul de fabricaţie a produselor şi/sau de prestare a serviciilor.
  2. Pierderile de producţie se contabilizează:

1) în limita normelor admise – ca majorare a costurilor de producţie şi diminuare a stocurilor, majorare a datoriilor curente etc.;

2) peste limita normelor admise – ca majorare a cheltuielilor curente şi diminuare a stocurilor, majorare a datoriilor curente etc.

  1. Bunurile obţinute din rebuturi definitive se evaluează la valoarea realizabilă netă şi se contabilizează ca majorare a stocurilor şi diminuare a costurilor de producţie.
  2. Prejudiciul material aferent pierderilor de producţie din vina personalului şi/sau a terţilor se recunoaşte şi se evaluează în conformitate cu legislaţia în vigoare. Suma prejudiciului material se contabilizează ca majorare concomitentă a creanţelor şi veniturilor curente.

 

Contabilitatea costurilor de producţie fără aplicarea conturilor de gestiune

  1. Contabilitatea costurilor de producţie fără aplicarea conturilor de gestiune se recomandă entităţilor care confecţionează un tip de produs (grupă de produse omogene) sau prestează un tip de serviciu (grupă de servicii omogene). În acest caz costurile de producţie se înregistrează nemijlocit în conturile contabilităţii financiare şi se contabilizează ca majorare a stocurilor (producţiei în curs de execuţie) şi majorare a datoriilor curente, a amortizării activelor imobilizate, diminuare a stocurilor etc.

 

Contabilitatea costurilor producţiilor şi unităţilor de deservire

  1. Costurile producţiilor şi unităţilor de deservire se înregistrează separat de costurile activităţilor de bază şi auxiliare şi se contabilizează într-un cont de gestiune separat. Conform politicilor contabile şi pragului de semnificaţie, aceste costuri pot fi contabilizate nemijlocit ca cheltuieli curente. În cursul perioadei de gestiune costurile producţiilor şi unităţilor de deservire se contabilizează ca majorare a costurilor sau cheltuielilor curente şi majorare a datoriilor curente, amortizării activelor imobilizate, diminuare a stocurilor etc. În cazul contabilizării costurilor într-un cont de gestiune la sfîrşitul perioadei de calculaţie se determină costul produselor şi serviciilor producţiilor şi unităţilor de deservire, care se contabilizează ca majorare a stocurilor, cheltuielilor curente şi diminuare a costurilor.

 

Calculaţia costurilor produselor fabricate şi serviciilor prestate

Reguli generale

 

  1. Calculaţia costului produselor/serviciilor cuprinde următoarele etape principale:

1) determinarea producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune;

2) înregistrarea costurilor directe şi indirecte pe activităţi de bază şi auxiliare;

3) repartizarea costurilor indirecte de producţie între costul produselor fabricate /serviciilor prestate şi cheltuielile curente;

4) repartizarea costurilor indirecte de producţie repartizabile pe tipuri de produse fabricate/servicii prestate ale subdiviziunilor auxiliare;

5) repartizarea costurilor indirecte de producţie repartizabile pe tipuri de produse fabricate/servicii prestate ale subdiviziunilor de bază;

6) repartizarea costurilor activităţilor auxiliare pe tipurile activităţilor de bază;

7) evaluarea deşeurilor recuperabile şi excluderea valorii lor din costurile de producţie;

8) determinarea costului rebuturilor definitive şi scăderea lui din costurile de producţie;

9) determinarea costului produselor secundare şi scăderea lui din costurile de producţie;

10) determinarea costului producţiei în curs de execuţie la sfîrşitul perioadei de calculaţie conform SNC „Stocuri” şi excluderea acestuia din costul de producţie.

  1. Calculaţia costului produselor/serviciilor se efectuează pe obiecte de calculaţie (de exemplu, produs/grupe de produse omogene, serviciu/grupe de servicii omogene) şi perioade de calculaţie (de exemplu, lună, trimestru, an).
  2. Conform politicilor contabile, entitatea determină costul total şi/sau costul unitar al produselor fabricate/serviciilor prestate. Costul total se determină pentru cantitatea (volumul) totală a produselor fabricate/serviciilor prestate. Costul unitar al produsului/serviciului se calculează prin raportarea costului total la cantitatea (volumul) totală de produse fabricate/servicii prestate, care este stabilit de entitate în funcţie de particularităţile tehnologice (de exemplu, costul unui km, costul unui metru cub, costul unei bucăţi).
  3. Calculaţia costului se efectuează în baza unităţilor de calculaţie (unităţilor de măsură), care diferă în funcţie de tipul şi caracterul produselor fabricate/serviciilor prestate, principalele fiind următoarele:

1) unităţile fizice (de exemplu, m2, m3, kg);

2) unităţile de timp (de exemplu, ore, zile);

3) unităţile convenţionale (de exemplu, unităţile tehnice de măsură, cum ar fi: litru de lapte cu 2,5% grăsime, cai-putere la motoare).

  1. Costul efectiv al produselor fabricate se contabilizează ca majorare a stocurilor, activelor imobilizate, cheltuielilor curente (de exemplu, la livrarea producţiei direct din subdiviziunea de bază) etc. şi diminuare a costurilor activităţilor de bază şi auxiliare sau a producţiei în curs de execuţie etc.
  2. Costul efectiv al serviciilor prestate se contabilizează ca majorare a activelor imobilizate şi circulante, costurilor, cheltuielilor curente şi diminuare a costurilor activităţilor de bază şi auxiliare etc.

 

Metode de calculaţie a costurilor

  1. Calculaţia costurilor poate fi efectuată prin următoarele metode principale: metoda globală, metoda pe faze, metoda pe comenzi, metoda costului standard sau alte metode stabilite în politicile contabile.
  2. În conformitate cu politicile contabile, entitatea poate să utilizeze o metodă distinctă de calculaţie, mai multe metode sau o combinaţie de metode de calculaţie a costurilor produselor fabricate/serviciilor prestate, în funcţie de particularităţile organizaţional-tehnologice şi necesităţile informaţional-decizionale.
  3. În cazul în care se modifică semnificativ procesul organizatorico-tehnologic, se poate schimba şi metoda de calculaţie a costului. Efectele modificării metodei de calculaţie se contabilizează în conformitate cu SNC ”Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare”.
  4. Metoda globală de calculaţie a costurilor poate fi aplicată de către entităţile care confecţionează un tip de produs sau o grupă de produse omogene, execută un tip de lucrări sau prestează un tip de serviciu (de exemplu, producerea de energie electrică, extragerea de piatră, prestarea serviciilor de transport).
  5. În cazul aplicării metodei globale toate costurile de producţie sînt considerate costuri directe.
  6. Costul unitar pe produs sau serviciu la aplicarea metodei globale se determină prin raportarea totalului costurilor directe la cantitatea de produse fabricate/servicii prestate în perioada de calculaţie.

Exemplul 5. În iunie 201X o entitate a fabricat 150 kg de produs şi a suportat următoarele costuri:

materiale în sumă de 20 000 lei,

cu personalul (inclusiv contribuţiile pentru asigurările sociale obligatorii de stat şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală) – 6 000 lei; şi

amortizarea utilajului de producţie – 6 250 lei.

În baza datelor din exemplu, entitatea în iunie 201X contabilizează:

  1. a) costurile de producţie suportate în sumă de 32 250 lei (20 000 lei + 6 000 lei + 6 250 lei) – ca majorare a costurilor activităţilor de bază şi:

– diminuare a stocurilor – 20 000 lei;

– majorare a datoriilor curente – 6 000 lei;

– majorarea amortizării imobilizărilor corporale – 6 250 lei;

  1. b) costul produselor fabricate în sumă de 32 250 lei – ca majorare a stocurilor (produselor finite) şi diminuare a costurilor activităţilor de bază.

Conform datelor din exemplu, costul unitar al produsului fabricat constituie 215 lei/kg (32 250 lei : 150 kg).

  1. Metoda de calculaţie a costului pe faze poate fi aplicată în cazul confecţionării produselor în masă sau în serii mari (de exemplu, producerea cimentului, ceramicii, zahărului, conservelor, îngheţatei, produselor de panificaţie, uleiului vegetal, textilelor). Faza de calculaţie se stabileşte de către entitate de sine stătător şi poate să coincidă sau să nu coincidă cu faza (stadiul) de producţie.
  2. În cazul aplicării metodei de calculaţie a costului pe faze, costurile se acumulează pe faze de calculaţie. Costul produselor cuprinde costurile acumulate în fazele precedente şi costurile aferente fazei de fabricaţie respective.
  3. Metoda de calculaţie a costului pe faze are două variante:

1) fără semifabricate, care prevede calcularea costurilor producţiei în curs de execuţie şi a produselor finite pe faze de fabricaţie la finele perioadei stabilite de entitate, prin însumarea costurilor tuturor fazelor;

2) cu semifabricate, care prevede calculaţia costurilor produselor finite, producţiei în curs de execuţie şi a semifabricatelor din producţie proprie. Aplicarea variantei cu semifabricate prevede acumularea costurilor directe şi indirecte, inclusiv costul semifabricatului din faza anterioară. În acest caz, costul semifabricatului obţinut se transferă, după caz, în faza următoare în care, de asemenea, se alocă costurile de producţie acumulate. Costul calculat în ultima fază constituie costul produsului finit. Semifabricatele din producţie proprie pot fi utilizate în procesul de producţie, pentru necesităţile interne ale entităţii sau pot fi vîndute.

Metoda de calculaţie a costului pe faze este prezentată în exemplul din anexa 1.

  1. Metoda de calculaţie a costului pe comenzi poate fi aplicată de entităţile ce fabrică producţie individuală sau în serii mici, care se caracterizează prin exemplare (grupe) unice care nu se repetă sau se repetă rar (de exemplu, fabricaţia de utilaje, producerea mobilei la comandă, reparaţia maşinilor şi utilajelor). În cazul acestei metode obiectul de calculaţie îl constituie comanda care poate fi: un produs sau o serie de produse, un serviciu sau o grupă de servicii, o lucrare sau un complex de lucrări etc.
  2. În cazul aplicării metodei de calculaţie a costului pe comenzi costurile se identifică şi se acumulează pe fiecare comandă. Pentru comenzile nefinisate costul producţiei în curs de execuţie include costurile acumulate în perioadele de gestiune precedente şi curentă. Perioada de calculaţie constituie termenul de executare a comenzii.

Exemplul 6. În noiembrie 201X o entitate a început executarea comenzilor „A” şi „B”. Comanda „A” a fost finisată în aceeaşi lună, iar comanda „B” a rămas neterminată la sfîrşitul anului 201X. Informaţia cu privire la costurile suportate este prezentată în tabelul 4.

 

Tabelul 4

Date iniţiale

 

(în lei)

Costuri noiembrie decembrie
comanda
„A” „B” „B”
1. Costul producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune 18 060
2. Costurile suportate în perioada de gestiune, inclusiv:

2.1. Сosturi materiale directe şi repartizabile

2.2. Сosturi cu personalul directe şi repartizabile

2.3. Сosturi indirecte de producţie

9 0305 0002 5301 500 18 06010 0005 0603 000 4 1502 5001 500150
3. Costul producţiei în curs de execuţie la sfîrşitul lunii 18 060 22 210
4. Costul total pe comanda finisată 9 030

 

 

În baza datelor din exemplu entitatea contabilizează:

în noiembrie 201X:

  1. a) costurile de producţie suportate aferente comenzii „A” în sumă de 9 030 lei (5 000 lei + 2 530 lei + 1 500 lei) – ca majorare a costurilor activităţilor de bază, şi:

– diminuare a stocurilor – 5 000 lei,

– majorare a datoriilor curente – 2 530 lei,

– diminuare a costurilor indirecte de producţie – 1 500 lei;

  1. b) costul produselor finite aferente comenzii „A” în sumă de 9 030 lei – ca majorare a stocurilor şi diminuare a costurilor activităţilor de bază;
  2. c) costurile de producţie suportate aferente comenzii „B” în sumă de 18 060 lei (10 000 lei + 5 060 lei + 3 000 lei) – ca majorare a costurilor activităţilor de bază, şi:

– diminuare a stocurilor – 10 000 lei;

– majorare a datoriilor curente – 5 060 lei;

– diminuare a costurilor indirecte de producţie – 3 000 lei;

  1. d) costul producţiei în curs de execuţie aferente comenzii „B” în sumă de 18 060 lei – ca majorare a stocurilor şi diminuare a costurilor activităţilor de bază.

în decembrie 201X

  1. a) costurile de producţie suportate aferente comenzii „B” în sumă de 22 210 lei (20 560 lei + 1 500 lei + 150 lei) – ca majorare a costurilor activităţilor de bază, şi:

– diminuare a stocurilor – 20 560 lei (18 060 lei + 2 500 lei);

– majorare a datoriilor curente – 1 500 lei;

– diminuare a costurilor indirecte de producţie – 150 lei;

  1. b) costul produselor în curs de execuţie aferente comenzii „B” în sumă de 22 210 lei – ca majorare a stocurilor şi diminuare a costurilor activităţilor de bază.
  2. Metoda de calculaţie a costului standard prevede stabilirea unor standarde (norme) în baza normelor de consum al materialelor, normativelor costurilor cu personalul etc. Aceste standarde trebuie revizuite şi ajustate periodic în funcţie de modificarea condiţiilor procesului de producţie sau de prestare a serviciilor (de exemplu, aplicarea unor tehnologii noi), precum şi a altor modificări (de exemplu, a tarifelor, a preţurilor).
  3. În cadrul metodei de calculaţie a costului standard, costul stocurilor şi al altor resurse consumate la fabricaţia produselor/prestarea serviciilor se contabilizează la costul standard (normat) ca majorare a costurilor activităţilor de bază şi/sau auxiliare şi diminuare a stocurilor, majorare a amortizării a activelor imobilizate, a datoriilor curente etc. Produsele obţinute în cursul perioadei se evaluează la costul standard (normativ) şi se contabilizează ca majorare a stocurilor şi diminuare a costurilor activităţilor de bază şi/sau auxiliare.
  4. Abaterile (modificările) costurilor standard se înregistrează în mod separat şi se contabilizează, astfel:

1) abaterile favorabile (costul efectiv este mai mic decît costul standard) – ca majorare a stocurilor, diminuare a datoriilor curente şi diminuare a abaterilor;

2) abaterile nefavorabile (costul efectiv este mai mare decît costul standard) – ca majorare a abaterilor şi diminuare a stocurilor, majorare a datoriilor curente etc.

  1. În cazul utilizării metodei de calculaţie a costului standard costul efectiv al produselor fabricate/serviciilor prestate se determină prin ajustarea costului standard cu abaterile (modificările) înregistrate şi se contabilizează în felul următor:

1) abaterile favorabile – ca majorare a abaterilor şi diminuare a stocurilor (produse finite/produse în curs de execuţie) şi/sau a cheltuielilor curente (costul vînzărilor);

2) abaterile nefavorabile – ca majorare a stocurilor (produse finite/produse în curs de execuţie) şi/sau a cheltuielilor curente (costul vînzărilor) şi diminuare a abaterilor.

 

Prezentarea informaţiilor

  1. În nota explicativă la situaţiile financiare ale entităţii se prezintă cel puţin următoarele informaţii privind costurile de producţie:

1) modul (varianta) de contabilizare a costurilor de producţie;

2) metodele de repartizare a costurilor materiale şi cu personalul repartizabile;

3) metodele (procedeele) de repartizare a costurilor indirecte de producţie;

4) metodele de calculaţie a costului produselor fabricate şi serviciilor prestate;

5) pierderile din producţie înregistrate în perioada de gestiune.

 

Prevederi tranzitorii

  1. Prezentele indicaţii metodice se aplică începînd cu data intrării în vigoare.

 

Data intrării în vigoare

  1. Prezentele indicaţii metodice intră în vigoare la 1 ianuarie 2014.

 

 

Anexa 1

 

Modul de calculaţie a costului produselor prin metoda pe faze

Date iniţiale. În august 201X o entitate a confecţionat două tipuri de produse „A” şi „C”, precum şi semifabricatul „X” care se fabrică în faza I şi este utilizat în confecţionarea produsului „C” şi vîndut terţilor.

Conform politicilor contabile, entitatea aplică metoda de calculaţie pe faze pentru produsul „A” (varianta fără semifabricate), pentru produsul „C” şi semifabricatul „X” (varianta cu semifabricate), iar perioada de calculaţie este stabilită luna.

Semifabricatul „X” în valoare de 1 200 lei a fost utilizat în procesul de producţie a produsului „C”, iar restul – depozitat.

La începutul lunii august 201X costul producţiei în curs de execuţie pentru produsul „A” constituie 1 100 lei.

Mai jos este prezentată informaţia cu privire la costurile suportate de către entitate.

 

 

(în lei)

 

Costuri Produse

 

Semifabricate

 

„A” „C” „X”
Faza I
1. Costuri suportate, inclusiv:

1.1. Costuri materiale directe

1.2. Costuri directe cu personalul

1.3. Costuri indirecte de producţie

1 450

1 000

300

150

 

1 500

1 000

400

100

Faza II

 

2. Costuri suportate, inclusiv:

2.1. Costuri materiale directe

2.2. Costuri directe cu personalul

2.3. Costuri indirecte de producţie

2 200

900

1 200

100

1 400

100

1 000

300

 

 

În baza datelor din exemplu, în august 201X entitatea contabilizează costurile în cazul aplicării variantei:

fără semifabricate (produsul „A”):

în faza I:

a) costurile de producţie suportate pentru fabricaţia produsului „A” în sumă de 2 550 lei (1 100 lei + 1 000 lei + 300 lei + 150 lei) – ca majorare a costurilor activităţilor de bază, şi:

– diminuare a stocurilor – 2 100 lei (1 100 lei + 1 000 lei);

– majorare a datoriilor curente – 300 lei;

– diminuare a costurilor indirecte de producţie – 150 lei.

în faza II:

a) costurile de producţie suportate pentru produsul „A” în sumă de 2 200 lei (900 lei + 1 200 lei + 100 lei) – ca majorare a costurilor activităţilor de bază, şi:

– diminuare a stocurilor – 900 lei;

– majorare a datoriilor curente – 1 200 lei;

– diminuare a costurilor indirecte de producţie – 100 lei;

– costul produsului „A” în sumă de 4 750 lei (2 550 lei + 2 200 lei) – ca majorare a stocurilor şi diminuare a costurilor activităţilor de bază.

cu semifabricate (semifabricatul „X” şi produsul „C”):

în faza I:

a) costurile de producţie suportate pentru fabricaţia semifabricatului „X” în sumă de 1 500 lei (1 000 lei + 400 lei + 100 lei) – ca majorare a costurilor activităţilor de bază şi:

– diminuare a stocurilor – 1 000 lei;

– majorare a datoriilor curente – 400 lei;

– diminuare a costurilor indirecte de producţie – 100 lei;

b) costul semifabricatului „X” din producţie proprie în sumă de 1 500 lei – ca majorare a stocurilor (semifabricatelor) şi diminuare a costurilor activităţilor de bază.

în faza II:

a) costurile de producţie suportate pentru fabricaţia produsului „C” în sumă de 2 600 lei [1 200 lei (costul semifabricatului „X”) + 1 400 lei (costuri suportate în faza II)] – ca majorare a costurilor activităţilor de bază, şi:

– diminuare a stocurilor – 1 300 lei (1 200 lei + 100 lei);

– majorare a datoriilor curente – 1 000 lei;

– diminuare a costurilor indirecte de producţie – 300 lei;

b) costul produsului „C” în sumă 2 600 lei – ca majorare a stocurilor şi diminuare a costurilor activităţilor de bază.